Actualitate

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, singura româncă trecută în rândul sfinților

Publicat: 07 aug. 2020
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este singura femeie româncă trecută în rândul sfinților

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. La data de 7 august, BOR o prăznuiește pe sfânta numită „Floarea duhovnicească a Moldovei”. Sfânta Teodora de la Sihla este singura româncă trecută în rândul sfinților. Cuvioasa Teodora a trăit în Moldova, în secolele XVII-XVIII, retrăgându-se în izolare şi rugăciune în pădurile de lângă Târgu Neamţ.

Cuvioasa Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650 în satul Vânători din județul Neamț. Era una din fiicele lui Ştefan Joldea, fratele voievodului Ioan Joldea al Moldovei. Când a ajuns la vârsta potrivită, Cuvioasa Teodora a fost căsătorită de către părinți, împotriva voinței ei. Cel ales de familie era un tânăr evlavios, Elefterie. Însă nu după mult timp, cei doi se voer călugări.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla

Cum Teodora și Elefterie nu aveau copii, ambii au îmbrățișat cinul monahal. Teodora a mers la Vărzăreşti (undeva în apropiere de Focșani), iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului. Cum vremurile erau neprielnice pe atunci, din cauza turcilor, Cuvioasa Teodora se retrage în Munţii Buzăului. Aici s-a nevoit vreme de zece ani, după care ajunge în Munţii Neamţului.

Teodora a fost adusă în părțile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit, de către duhovnicul Sihăstriei. Cuvioasa Teodora a rămas acolo singură, petrecând mulţi ani în cele mai aspre nevoinţe pustnicești. Pe atunci, Schitul Sihla încă nu luase fiinţă, iar pădurile din împrejurimi adăposteau numeroşi pustnici. După un timp petrecut în acel bordei, Cuvioasa Teodora se mută în peştera de alături.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
Peștera Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

Acolo s-a ostenit în post și rugăciune, ani la rândul, până la moarte. Puţina hrană a Cuvioasei Teodora consta în fructele găsite prin pădure ori „iarbă dulce” („măcrişul Sfintei Teodora”). Iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, care se poate vedea și astăzi. Se spune că după un timp, murind duhovnicul ei, nimeni nu mai știa unde se nevoiește Cuvioasa Teodora. Astfel, în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, și-a încredințat sufletul în mâinile Domnului.

Ultimele sale cuvinte au fost „Slavă Ție, Doamne, pentru toate”, după care și-a dat duhul. Mulți ani mai târziu, ieromonahul Elefterie, cel care i-a fost soț, s-a retras la Sihla, pentru a-i fi cât mai aproape. Acesta a trăit sub stâncile Sihlei și când a decedat, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul.

Moaștele Cuvioasei Teodora de la Sihla

Trupul Cuivoasei Teodora a rămas în peșteră până după anul 1830. Apoi, familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, a așezat moaștele ei într-o raclă de preț. Inițial au fost depuse în biserica schitului,spre închinare. După o vreme, zidind o biserică nouă la moșia lui din Miclăușeni (Iași), Mihail Sturza a adus aici sfintele moaște. În anul 1856, familia Sturza a convenit cu starețul Mănăstirii Lavra Pecerska din Kiev să dea sfintele moaște.

Acesta a fost momentul în care s-au înstrăinat moaștele Cuvioasei Teodora din patria ei. Sfintele moaște se păstrează și astăzi în peșterile de la Pecerska, așezate într-o raclă de preț. Inscripțiile sunt în limbile română: Sfânta Teodora din Carpați și slavonă: Sveti Teodora Carpatina. Părticele din moaștele Cuvioasei Teodora se mai află și la Schitul Sihla, din comuna Vânători, dar și la Mănăstirea „Mihai Vodă” din București.

Singura sfântă româncă

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este singura femeie româncă trecută în rândul sfinților. Proslăvirea ei ca sfântă a avut loc la 20 iunie 1992. Atunci Sfântul Sinod al BOR a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla. Ea este prăznuită în fiecare an la 7 august.





Adauga un comentariu