News Flash:

Sfanta Impartasanie, evlavie si credinta

9 Octombrie 2010
1235 Vizualizari | 1 Comentarii
Parintele Calistrat Manastirea Vladiceni
In ultima vreme, s-a manifestat si în randul credinciosilor Bisericii noastre Ortodoxe Romane o dorinta din ce în ce mai mare de împartasire cat mai deasa cu Sfintele Taine, Sfanta Euharistie. Cu radacini ajungand pana la învatatura Sfintilor Parinti athoniti Neofit si Maxim Kavsokalivitul, curentul acesta al desei împartasiri se face astazi tot mai simtit si în tara noastra. Forme ale lui se ivisera înca din anii ’50 - ’60, în sanul catorva obsti monahale (cazul manastirii Vladimiresti fiind cel mai notoriu), numai ca acestea au primit un raspuns viguros din partea unui nucleu de parinti duhovnici si slujitori din Manastirea Sihastria, care includea nume ca Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc si Antonie Plamadeala. Conform acestui raspuns, credinciosii erau sfatuiti  sa pastreze cu evlavie randuiala traditionala de primire a Sfintelor Taine o data la patruzeci de zile; celor mai ravnitori (si cu viata, nu doar cu dorinta) li se recomanda împartasirea o data pe luna, iar în cazul credinciosilor grav bolnavi (cu afectiuni majore) se propunea împartasirea la trei saptamani sau chiar la doua, în cazul bolilor de cancer sau chiar si a celor mai grave decat acestea (din pacate, sau poate din lipsa de evlavie ori din insuficienta credinta, aceste diagnostice dezastruoase s-au înmultit în cea de-a doua jumatate a veacului trecut si pana astazi într-o proportie înfricosatoare, asemeni unor plagi aduse asupra oamenilor pentru rautatile si învartosarea inimilor lor). Nu de putine ori întalnim, chiar si în vremea noastra, mentalitatea (am putea-o numi de-a dreptul hulitoare) raspandita în popor conform careia daca te împartasesti sau te duci sa participi la Slujba Sfantului Maslu, urmeaza fie sa ai cine stie ce necazuri mari si grele, fie chiar sa mori. Dupa caderea regimului comunist ateu, tot mai multi oameni (pana atunci doar simpli cetateni cuminti ai patriei) au început sa-L caute, pentru a-L afla pe Dumnezeu. Pe fondul acestei cautari generale, si-au facut aparitia (fie din lumea elena, fie din cea slava, dar în principal sub înraurire athonita) si unele pareri teologice sau îndemnuri pastorale cu ravna misionara, potrivit carora si crestinilor obisnuiti, casatoriti, ducand viata de familie (mai mult sau mai putin ordonata) li se cade sa se împartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului cat mai des, de trei-patru ori pe saptamana sau chiar zilnic, neglijandu-se faptul incontestabil si de neocolit al diferentelor majore dintre randuielile vietii monahale si cele ale vietii conjugale. Sub pretextul (aparent binecuvantat si inspirat) al sporirii duhovnicesti, prin întarirea evlaviei si a credinciosiei personale a crestinilor, s-a alunecat catre un simplu formalism, caracterizat tocmai de neevlavia orgolioasei îndrazniri si a deloc smeritei cutezante, împartasirea din Sfantul Potir devenind o simpla obisnuinta ca oricare alta, motivata insuficient prin tot felul de probleme sau problemute, una mai marunta si mai meschina ca alta, si fara nici o pregatire prealabila, sau chiar trecandu-se peste cuvantul parinteste îndrumator al duhovnicului. Sa ne amintim ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Nu cel ce se împartaseste rar sau des este de apreciat, ci cel care primeste Sfintele Lui Hristos Taine cu vrednicie, cu evlavie si cu credinta". De altfel, chemarea Sfintei Liturghii însasi este suficient de ferma: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati!". Iar Sfantul Apostol Pavel ne arata ca: "Astfel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului. Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda îsi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului" (I Corinteni 11.27-29). In acelasi context, Apostolul neamurilor ne previne: "Astfel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului. Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda îsi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit" (I Corinteni 11,27-30). Este foarte adevarat ca scopul si menirea Dumnezeiestii Liturghii însasi îl reprezinta unirea omului cu Domnul prin împartasirea din Trupul si Sangele Lui; sa nu uitam, însa, invocarea finala, cu aspect de rostire ultimativa, prin care se procedeaza, implicit, la o selectare (filtrata prin propria constiinta a fiecarui credincios participant la savarsirea Tainei): "Sfintele-sfintilor!". Toate aceste argumente, alaturi de multe altele asemenea lor, arata limpede ca apropierea de Sfantul Potir necesita evlavie, frica sfanta, credinta vie, fapte curate, dragoste de Dumnezeu si o pregatire bine ancorata în smerenie si necontenita rugaciune. Puterea Sfintelor Taine este de netagaduit si cu neputinta de talcuit în cuvinte omenesti, însa si abuzul îndraznirii la Potir poate fi blasfemierea bunatatii si îndelung-rabdarii Lui Dumnezeu. Nu se poate îngadui ca cei care persevereaza în fumatul tutunului sau al  ierburilor halucinogene, în betie, necuratie, desfrau, ura, rautate, clevetire, tinerea de minte a raului, sa se împartaseasca din Potir. Cel dintai semn al cuviincioasei pregatiri si al evlaviei nefatarnice este postirea (de trei, patru sau chiar cinci zile, fara untdelemn), citirea rugaciunilor cuprinse în Randuiala Sfintei Impartasiri, întocmirea (scrisa sau nu) a listei cu pacatele savarsite, curatirea vietii personale de naravurile patimase, de obisnuintele pacatoase si de apucaturile rele, precum si îndreptarea atitudinilor neortodoxe. E de la sine înteles ca, precum slujitorii sfintiti ai Dumnezeiestii Liturghii trebuie sa se pregateasca în chip potrivit pentru savarsirea Tainei, tot asa cei care se vor împarasi din harul ei trebuie sa o faca urmand cuviincioasa randuiala. Si aceasta pentru ca nu este o obligatie, nu este o datorie, nu este un obicei, ci este o taina... Taina Tainelor! Este taina restaurarii omului în Iisus Hristos Mantuitorul, taina îndumnezeirii noastre prin harul Duhului Sfant Mangaietorul: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane întru Mine si Eu întru el" (Ioan 6.56). In alta parte a Sfintei Scripturi, ni se arata caracterul mantuitor al Sfintelor Taine: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (Ioan 6.54). Sfantul Petru Damaschin spune: "Daca apa marii ar fi cerneala si cerurile pergamente - si tot nu am putea scrie totul despre Sfanta Liturghie!". Iisus Hristos: "Eu sunt Painea Cea vie, care S-a pogorat din cer - cine mananca din painea aceasta viu va fi în veci!" (Ioan 6.51). Instituirea Tainei Sfintei Euharistii în Legea harului are ca scop suprem unirea divinului cu umanul: "Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu". Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: "Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Matei 26.26). Prin toate acestea, Mantuitorul Hristos îi vesteste pe toti cei care se avanta spre Sfantul Potir pentru a se împartasi, pretinzand ca sunt adevarati ucenici ai Sai, care-L iubesc pe Dansul, ca: "Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui" (Ioan 14.21). Acestea fiind spuse, bine este noua a lua aminte ca Dumnezeiescul Foc arde pacatele cand ne împartasim, dar îi arde si pe pacatosii care beau sau mananca cu nevrednicie din Sfantul Trup si Scumpul Sange ale Domnului. De n-ar fi asa, nici cartile sfinte, patericele, aghiografiile si apologiile n-ar fi pline de pildele celor ce se vor lipsi de mila si de dragostea Lui Dumnezeu, datorita nenumaratelor necuviinte în iconomisirea Sfintelor Taine în viata duhovniceasca a credinciosilor: "Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati în ispita" (Marcu 14.38).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

credincios  | #126444
Amin
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1359 (s) | 22 queries | Mysql time :0.022669 (s)