News Flash:

Si unde sunt elitele de altadata...

16 Iulie 2001
1256 Vizualizari | 0 Comentarii
Desi inteleapta, vorba noastra din batrani, "ai carte, ai parte", este deturnata din chiar sensul initial. Desigur, apare explicit la unul ca Marin Preda, cu sensul superior de a avea parte de la carte, da' nu-i asa, iar Marin Preda o stia prea bine. Expresia vine de pe vremea austro-ungarilor, cand cel care avea titlu de proprietate de la imparatie, altfel spus carte (ca asa-i zicea unui script, de orice natura), avea parte de pamant. Nu mi se pare, insa, o imixtiune (folosim termeni politici la zi) in sufletul nostru romanesc sa-i spui unui om "ai carte (in sens propriu), ai parte". Suna incurajator. Nu uitam ca Ceausescu ii aducea pe unii dintre cei cu stiinta de carte aproape de el (cei care se supuneau, desigur), ca sa-i cante chiar osanale, ca sa-i dezlege angoasele, sa-l linisteasca si apoi sa le dea partea. Nu uitam, de asemenea, ca intr-o societate normala, cel care gandeste un pic mai repede decat masa, isi primeste macar decenta si demnitatea. Respectiv (apeland la un exemplu), cand Mihail Sadoveanu a luat premiul Academiei Romane, a primit bani cat pentru doua vile (una si-a cumparat-o la Iasi). Astazi, pentru un premiu de mare savant, n-ai cu ce plati mai mult decat o masa cu prietenii, la un vin cu capsa de tabla. Date fiind imprejurarile istoriei, romanul a avut mult de gandit, de unde si un suflu permanent activ in intelighentia autohtona. Rezultatul - avem oameni "cu carte". Ce facem cu ei? Nimic, absolut nimic! ii "trimitem" in Occident, unul cate unul, sa acopere golul de intelighentie existent acolo (asa se intampla cand nu ai prea multe probleme, nu prea mai gandesti). Nu pot sa-i spun bataie de joc pentru ca e o sintagma care nu mai are forta. E prea slaba, sufera de o acuta impotenta. in plus, "bataia de joc" e mai mult un joc, in mod real, dar ceea ce se petrece acum cu oamenii de carte ai nostri nu se poate numi decat tragedie, fiind iarasi in situatia de a folosi termeni slabi, in absenta altor parole. Pe de alta parte, tovarasu' parlamentar, ori guvernant, se prezinta (din cand in cand) la locul de munca, spunand: "Intelighentia noastra este cea mai mare avere! De aici plecam, elementul uman este cel mai important!" Atat de important este acest element uman, incat il infometam, il umilim, il dam la o parte. Este tot ceea ce rezulta din inteleapta politica a partidului. La subiect vorbind, a petrece zeci de ani la masa de studiu nu mai este decat o aventura asumata pe cont propriu. Oamenii cu carte fac parte dintr-o anumita secta, suspicionata ori respinsa din ignoranta si invidie de catre celelalte caste. in raport cu oamenii obisnuiti, strapeziti de apasari permanente, lumea intelectuala nu mai exista decat ca un moft al unor visatori. Pentru armata de functionari si sefi de servicii, unde bietul savant bate cu disperare la usa pentru o juma' de norma, carturarul este un pericol, privit cu ironie si luat la misto: "Hai, dom'le, gata cu povestile si poezia, avem treburi serioase, ne integram!" La randul lui, omul politic vorbeste de acest nesecat si urias potential, numit carturarimea, pe care il defineste, insa, in termeni abstracti, in timp ce-i mai arunca doua-trei firimituri, de la imbelsugatul ospat al puterii. Intrat in economia de piata, omul de cultura traieste alte drame. Ajunge la patron, de obicei cate un scapatat cu certificat de revolutionar si cateva zile de scoala, care il bombardeaza cu tot felul de pretentii antilogice, aruncandu-l in hatisul ucigas al birocratiei si contradictiilor, privindu-l, totodata, de sus, de la un birou ultraluxos, in spatele caruia rareori se mai gasesc si alte valori reale, in afara cate unui Mercedes cu care crede ca rupe gura targului. Asadar, partea ramane doar apanajul celor care au cartea de proprietate, obtinuta cinstit sau nu, si nicidecum celor care o justifica foarte obiectiv, cu toceala de pe coate. Cine are noroc, ia drumul Americii si tot ceea ce realizeaza este pus sub si pentru America. Dar cati pot ajunge acolo si cati se pot rupe atat de usor de obarsii? Putini. Dar nu-i nimic! Efectele urmeaza sa se vada in curand, cand toata economia de carton se va prabusi si cand cei responsabili de dezastru vor constientiza, in sfarsit, ca alegerea nu a fost buna, ca politica de familie nu a avut durabilitatea necesara, tocmai pentru ca nu a fost sustinuta de cei care sunt nascuti sa gandeasca si sa spuna ce trebuie si ce nu. Este imposibil ca tagma oamenilor de carte sa existe asa, pur si simplu, ca un moft al naturii si al istoriei. Numai prin tarisoare ca a noastra se poate interpreta in acest fel. Comunistii au avut frica de elita intelectuala si au exterminat-o. Cei de acum, cu sau fara frica, o ignora, argumentand ca este democratie si fiecare poate face cum stie ca sa poata trai. Si cand sa mai gandesti?... Liviu Apetroaie
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1485 (s) | 22 queries | Mysql time :0.038188 (s)