Actualitate

Simirad: „Imi place sa spun ca sunt pontat de Dumnezeu”

Publicat: 14 iun. 2011

A fost pe rand primarul municipiului Iasi, ambasadorul Romaniei in Cuba si presedintele Consiliului Judetean Iasi. La 70 de ani, din care aproape 20 petrecuti numai in administratie, Constantin Simirad se vede un om implinit. A ratat ani de scoala din cauza comunistilor, a fost profesor in Algeria si a stat la masa alaturi de Fidel Castro. Ii placea sa mearga zeci de kilometri cu bicicleta si voia sa ajunga tamplar. Urmariti in randurile de mai jos un interviu realizat de reporterii BUNA ZIUA IASI cu presedintele Consiliului Judetean Iasi.

Reporter (R.): Cum se caracterizeaza omul din spatele politicianului Simirad?
Constantin Simirad (C.S.): Sunt un om caruia mereu i-a placut munca si care a incercat sa impinga totul spre perfectiune. Imi doresc ca, atunci cand cineva priveste rezultatele muncii mele, sa nu aiba ce sa-mi reproseze. Cred ca, si daca as fi fost maturator stradal, lumea ar fi remarcat zonele in care as fi facut eu curatenie. De mic sunt obisnuit cu munca, pentru ca am fost obisnuit sa-mi castig painea inca de la o varsta foarte frageda, de la 7 ani. Dar mi-a facut placere sa muncesc si-mi place sa spun ca sunt pontat de Dumnezeu. Niciodata nu am luat munca in deradere, nu a fost o povara, ci o activitate care te face sa te simti cu adevarat mandru.

COPILARIA

R.: Ce inseamna familia pentru omul Simirad?
C.S.: Fara familie nu poti trai. Familia mea era persecutata de catre regimul comunist pentru ca tata era trecut in categoria chiaburilor. Din pricina acestor lucruri, am simtit o antipatie profunda fata de acest regim. Din cauza ca tata era trecut ca si chiabur, mie mi-a fost refuzata inscrierea in clasa a cincea. Atunci am pierdut un an degeaba. Ulterior, tata a mai tras niste sfori ca sa fiu tolerat in scoala. Tata avea o batoza, un tractor, semanatoare, o moarta si trei hectare de pamant si pentru toate acestea era trecut ca si chiabur.

R.: Ati fost un copil obraznic?
C.S.: Nu eram un copil care sa faca pozne, nu mi-a placut sa ma remarc in acest fel. Eram, insa, un copil care se supara atunci cand cineva nu-si tinea cuvantul dat. Odata, mama m-a trimis la o vecina sa imprumut un foarfece. Mi-a promis ca-mi da cativa banuti daca ii aduceam foarfecele. Desi stiam ca nu are de unde sa-i dea, m-am dus dupa foarfece. L-am adus si i-am cerut banii. Atunci mama mi-a zis: «Ti-i dau alta data». In acel moment am dus foarfecele inapoi la vecina. Daca nu promitea nimic, i-as fi dat foarfecele fara nici o grija. Tata nu m-a batut niciodata, insa mama ma mai altoia din cand in cand. Ea motiva ca, atunci cand ma trimitea undeva, eu doream sa merg cu fratele meu mai mare. Cand protestele erau vehemente, amandoi faceam cunostinta si cu o varguta.

R.: O intamplare care v-a marcat copilaria…
C.S.: Cand eram copil a venit cineva sa ne dea ulei de balena pentru combaterea rahitismului. M-am pus la rand, pentru ca toti eram serviti cu o singura lingura. Cand mi-a venit randul si am cascat gura, persoana respectiva m-a impins inapoi si a tipat la mine ca nu am dreptul, ca sunt fiu de chiabur, si mi-a cerut sa plec. Acea intamplare m-a marcat profund. Copil fiind, nu am putut suporta reactia omului respectiv si nu intelegeam de ce sunt dat la o parte. O astfel de atitudine am intalnit la mai multe persoane simpatizante ale regimului comunist. Nu a fost singura situatie, insa cu timpul am invatat sa trec peste toate reactiile celor din jur.

R.: Cum a fost scolarul Simirad?
C.S.: Eu nu am stat la internat, ci am facut naveta de mic. Mergeam de la mine, spre satul vecin, Miorcani, unde am facut doi ani. Chiar daca parcurgeam o distanta anume, ajungeam mereu primul la scoala. Nu conta zapada sau noroaiele, dar imi era o frica teribila de lupi. Parcurgeam o bucata de drum prin padure si, cand vedeam lupii, faceam un ocol de cativa kilometri. Ma gandeam ca, daca sar pe mine, acolo ramaneam.

PARTIDUL

R.: Cum a fost sub comunisti?
C.S.: Dupa ce mi-am dat doctoratul, nemaiputand promova din cauza originii mele sociale, am vrut sa ma inscriu in Partidul Comunist, pe la inceputul anilor ’70. Am fost, insa, refuzat, si tot pentru ca eram fiu de chiabur. Desi nu-i simpatizam deloc, am vrut sa ma inscriu in partid pentru a putea promova pe functie. Asa erau vremurile atunci. Ulterior, au venit ei la mine ca sa ma inscriu, insa i-am refuzat eu. Nu eram pregatit ideologic. De atunci mi-au marcat dosarul si m-au sicanat ori de cate ori aveau ocazia. M-au tinut sub papuc, pentru ca nu-i simpatizam. Am fost detasat apoi in Oran, Algeria, ca profesor. In 1977, printr-un decret semnat de Ceausescu, am trecut la Centrul de Studii Spatiale, unde am stat pana la Revolutie. Dupa evenimentele de atunci am revenit in invatamant.

VIATA

R.: Femeile erau altfel decat acum?
C.S.: Fetele erau la fel ca si acum, doar stilul de abordare s-a schimbat. Oricum, nu acordam la fel de mult timp pentru fete, pentru ca eram preocupati de studii. De exemplu, eu am facut doi ani la Colegiul National si eram intr-o clasa doar de baieti. Eram interesati de disputa dintre criticii literari si mai putin de fete.

R.: Sotia. Ce reprezinta ea pentru omul Simirad?
C.S.: Sotia am cunoscut-o in timpul facultatii, la Predeal, intr-o tabara. M-a impresionat ca era sefa de grupa, era o femeie inteligenta, care m-a cucerit rapid. Ne-a fost mai greu la inceput. Ea s-a nascut la Dranceni, era fata de militar si se muta peste tot cu familia. Pe vremuri nu erau telefoane mobile si frecvent mergeam pe jos chiar si patru kilometri ca sa putem vorbi la telefon doua-trei minute. Abia ce ridicam receptorul si apucam sa ne spunem: «Buna! Ce faci?», ca auzeam centralista: «Vorbiti? Hai, hai!». O perioada buna de timp asa am apucat sa vorbesc cu sotia.

BICICLETA

R.: Ce hobby-uri are Constantin Simirad?
C.S.: Imi placea foarte mult sa merg cu bicicleta. Faceam chiar si 40 de kilometri pe zi cu bicicleta spre Tomesti, un drum dus – intors, apoi spre Observator alti 15 kilometri. Imi placea foarte mult sa merg si pe jos. Mi-a placut sa joc si sah, dar pasiunea mea a fost legata de tamplarie. Sunt specialist in tamplarie, am facut multe biblioteci, usi, mese si nu numai. Am furat meseria de la tata. El era un meserias desavarsit, putea sa faca aproape orice. Mi-a placut enorm de mult sa fur meserie de la tata si acum nu regret nimic din toate acestea.

AMBASADORUL

R.: Cum a fost perioada petrecuta ca ambasador in Cuba?
C.S.: In Cuba am avut parte de o perioada de liniste sufleteasca. Aveam contact cu personalitati importante si am fost apreciat in cercul de ambasadori. Cu Fidel Castro m-am intalnit de cateva ori direct, am stat la masa impreuna. L-am vazut ca pe un om energic, in ciuda varstei sale inaintate. Ii placea foarte mult sa vorbeasca el, si nu interlocutorul sau. Populatia il iubea neconditionat si-i ura pe straini. Toate nemultumirile lor erau puse pe seama americanilor si europenilor. O relatie la fel de buna am avut-o si cu fratele sau, Ramon. Si el era un barbat la fel de energic. Fidel aparea tot mai rar in public. Se crede ca era bolnav, insa boala sa era tinuta ca secret de stat, nimeni nu avea voie sa divulge de ce suferea el.



loading...

Comentarii
  • Ca multi alti arivisti de origine sanatoasa, incapabil sa-si lase opincile la usa, dar capabil de tumbe manipulative si jumatati de adevar, dl Costica Simirad ramane un personaj de comedie pe scena politichiei de Bahlui. Dl Simirad, de atata persecutie, a uitat ca regula de baza pentru a pleca in Algeria pe bani grasi era sa ai urechile bine ascutite. Probabil insa ca Iegzgelienta Sa era un specialist de neinlocuit, asa, cam ca prietenul lui Basescu. Daca in politica postdecembrista Simirad a avut un start bun, ulterior a demonstrat cu varf si indesat ca persoana sa era mult mai importanta decat idealurile pentru care clama ca lupta. Prin imoralitate, arivism, coruptie si dublu standard, mai fiind si un lup moralist paznic la oi. Traseismul lui politic este notoriu si dizgratios, asemeni accentului sau tendentios si gratuit moldovenesc, neegalat fiind decat de Pinalti. Ca sa nu mai vorbim de multiplele sale greseli de exprimare (hotele in loc de hoteluri, ca si chiabur in loc de fiind chiabur, etc.) In ce priveste incapacitatea lui de a promova, de la pozitia lui de meteobour – asta se datoreaza mai curand lenei lui proverbiale si imposturii lui universitare. Nu-i nimic, dupa 1989 a devenit iute, asemeni lui Felix, „dom’ profesor”. Taran siret si complexat, dar cu o doza de nesimtire care il face sa-si exorcizeze complexele, prezinta ca pe un act de bravura si reusita extrema mesele sale cu dictatorii Castro, uitand ca a ajuns acolo prin tradare politica, de la PNL la PAC la Partidul Moldovenilor la PDSR. Nu de asta te-au votat iesenii cand te-au mai votat, don Simirad! Acum nu te-ar mai vota nici cainii vagabonzi ai Iasului. Fara rusine, Simirad a ramas acelasi turnator si incurajator al instalarii de camere de filmat pentru a supraveghea opozitia in CJ. Din pacate, Iasul este fara sansa, multe personaje politice fiind pe calapodul lui Don Simirad, incepand cu Nichita si terminand cu Oprea sau mai noul Ciuhodaru. Aceasta fauna ii da sansa bourului moldovean Simirad sa mai supravietuiasca politic.

  • Simirad e tipul de om care a avut o copilarie saraca,presarata cu multe lipsuri.Asta l-a facut ca sa-si doreasca sa fie sef,sa conduca,sa demonstreze ca a plecat din saracie si uite ca are la picioare pe cine vrea el.Dupa 89 a avut o sansa pe care i-a dat-o cine i-a dat-o si a fost primar.In mandatele sale nu se poate lauda ca a facut cine stie ce.Mai degraba pot spune ca si-a facut poftele din copilarie.A platit in mandatul sau celor care l-au propulsat in functie cu afaceri grase si functii caldute.A fost trimis in Cuba nu ca ar fi fost capabil ca nu e un om de inalata calitate morala,civila,intelectuala ci ca interesele politicie sau financiare a partidului o cereau.Tarele copilariei il mai bantuie si acum si nu pricepe ca trebuie sa se duca acasa sa lase pe altul mai tanar mai deschis vremurilor ce le traim.Cred ca se viseaza pe la 90 de ani murind la birou ca sef la CJ.Sunt vinovati si cei ce sustin aceasta relicva a trecutului.

  • Este ingrijorator cum se mentine ca un arhanghel al cinstei, acest monument paranoic si frustrat. Desi terecutul il recomanda prin faptele sale mai degraba ca un hot siret, perceptia publica il crediteaza astazi ca un om prost de cinstit, dar prost! Nu stiu cum se va termina sau cand se va termina evolutia acestui golan cu parul alb si nu stiu daca ar trebui sa mai incurajam ca in administratie sa ajunga personaje chinuite de o copilarie saraca. Stiu insa ca „gloria” acumulata prin turnatorie are intotdeauna un tais al naibii de rau de care nu scapa in primul rand personajele principale, ca acest nemernic de Simirad. Acum ca isi patineaza imaginea prin interviuri gretoase preluate si montate tocmai de cei care ar putea sa il execute, ma trimite cu gandul la posibila disperare ce l-a apucat pe bivolul acesta cu parul alb. Oare stie ca urmeaza o mare torpila ce ii va dezintegra imaginea si construieste de zor redute? Vedem!

  • cu ani in urma, presa locala l-a prezentat pe constantin simirad intr-o poza in care avea sutien si pampers. vas ruga, iubiti jurnalisti, sa-l mai prezentati astfel ca tare bine ii statea. multumesc.

  • mosule simi ar fi mai bine daca ai iesi la pensie si ai lasa locul unui tinar sa faca ceva pt iasul acesta incarcat de istorie si cultura ! mai mult respect vei avea dca vei merge si sa ai grija de nepotii tai si sa joci un sah cu bunicii in podul ros ! sincer ! sunt un cetatean al iasului ! sacii tai sunt plini de mult cu aur si oricum nu ai sa te bucuri tu personal de atata bogatie !

  • un mare mincinos auzi fiu de chiabur, asta nu avea nici gard la casa, un mare mincinos;nu a mers la scoala ca era sarac,dar nu din vina lui ci a parintilor;un tzaran siret si pervers acest simi-rad fost secretar BOB,un frustat social care a reusit s a pacaleasca un oras si judet intreg; dar gata !!!! nu te mai vrem noi ieseni dar te v-a vrea DNA-ul ce zici ???

  • Auzi la bivolul asta ,, Imi place sa spun ca sunt pontat de Dumnezeu ” Ii place…Daaa, i-o fi placand sa-si faca iluzii, sa se imbete cu apa chioara. Oare nu citeste comentariile atator oameni care fac alergie cand ii citesc numele si aberatiile prin ziare ? Oare e chiar inconstient, e atat de nesimtit, de grosolan la falci? Dar nici ziaristii astia la BZI nu vad cata lume se kk in ziarul lor care-l sustine evident pe Simirad, impotriva iesenilor ? Oare nu vad cata repulsie creeaza acest personaj infect ? M-as bucura daca un consatean de-al lui Simirad ar scrie un comentariu detaliat despre aceasta javra ordinara de Cotusca. Asteptam .

  • Din farsele Excelenţei Sale

    Nea Costică e un bătrânel simpatic din oraşul cu şapte coline, genul de bunic cu părul alb ( şi sprâncenele negre !!!) care inspiră încredere. Nimic n-a fost întâmplător în viaţa lui dar pe toate le numără la trecut. Este un fost profesor de matematici, fost astronom, fost primar, fost ambasador, fost şef de judeţ. Dar înainte de toate, nea Costică e un om cu simţul umorului şi adoră să-i păcălească pe oameni. Aşa, de pildă, i-a păcălit pe ieşeni şi l-au ales primar de vreo trei ori la rând. Tot aşa i-a păcălit pe unii de l-au pus ambasador. În fine, le-a mai tras o păcăleală altora şi l-au pus şef de judeţ.
    Până la urmă, oamenii şi-au dat seama că Excelenţa Sa e un veritabil farseur şi l-au tras pe linie moartă. Acum, nea Costică nu mai poate păcăli pe nimeni dar îşi exersează simţul umorului pe Fidel, căţelul din curte, botezat aşa în amintirea anilor petrecuţi în ţara trabucelor. „Măi Fidel, zice, tu ştii de ce se-aude zgomotul ăla ritmic atunci când merge trenul? Ţac-ţac…ţac-ţac…ţac-ţac…?”
    Căţelul cu nume celebru stă cuminte, cu botul pe labe, atent la onomatopeile scoase de Excelenţa Sa. „Eram sigur că habar n-ai, decide satisfăcut fostul ambasador. Fii atent aici: roţile trenului sunt cercuri iar aria cercului este pi er pătrat; ei, pătratul ăla de la er, când ajunge în colţuri face ţac-ţac…ţac-ţac…ţac-ţac…”, şi hohotele de râs ale fostului profesor de matematici răsună peste dealul Galatei. El nu observă gestul scurt cu care Fidel îşi scutură urechea dreaptă şi nu ştie că în limbajul lor, al căţeilor cu nume de revoluţionari latino-americani, gestul acesta înseamnă… hai sictir!

  • porc batran ordinar, ai 70 ani, kknarule, tu nu mai ai voie sa ocupi functii publice, marsh la pensie, talhar *****. Ai furat din banii orasului astuia care arata mai rau ca o cocina de porci. Sunt mutat aici de putina vreme si nu inteleg ce fel de oameni populeaza iasiul de accepta hotia asta infecta. Oras cu strazi ciuruite si cu intersectii semaforizate aiurea unde stai pe verde, un oras unde in fiecare saptamana 1 sau 2 oameni sunt omorati pe trecerile de pietoni…

Adauga un comentariu