News Flash:

Socul concursurilor in universitati

23 Septembrie 2010
1434 Vizualizari | 0 Comentarii
Ionel Bostan
• Luand in calcul modul in care evolueaza procesul adoptarii Legii Educatiei Nationale, anul 2011 va fi cel în care concursurile pentru functiile de conducere vor fi obligatorii in universitatile de stat • Pentru functii precum cea de rector, decan si director general administrativ, candidatii pot proba competentele profesionale exclusiv în baza unui concurs

Dupa modul cum evolueaza procesul adoptarii Legii Educatiei Nationale, prezumam ca anul 2011 va fi cel în care concursul public pentru functiile de conducere capata statut obligatoriu în universitatile romanesti de stat. Drept urmare, daca avem în vedere textul pe cale sa devina normativ, pentru functii precum cea de rector, decan si director general administrativ, candidatii pot proba competentele profesionale exclusiv în baza unui concurs special organizat. Detinatorii acestor functii, la care se adauga prorectorii, vor alcatui consiliul de administratie al universitatii. Reteta promovarilor presupune ca decanii si directorii generali sa fie selectati prin concurs public, organizat de noul rector si validat de Senat, iar dupa numirea lor de catre rector, decanii sa îsi desemneaze adjunctii (prodecanii). O interdictie clara din cuprinsul textului amintit face sa nu mai putem întalni decani ori rectori în varsta de peste 65 de ani. Ca, de asemenea, nici persoanele care îndeplinesc diverse mandate în afara universitatii (demnitari alesi ori numiti). Stabilirea pasilor de urmat si a comisiei de concurs, pentru ocuparea postului de rector, intra în sarcina Senatului universitatii. Tot Senatul este cel care audiaza si acorda aviz personalitatilor stiintifice sau academice din tara ori strainatate, care nu activeaza în respectiva universitate, pentru a se înscrie la concursul de rector. Apoi, chiar comisia care desemneaza rectorul va include, în proportie de 50 la suta, personalitati din afara institutiei. Finalul procedurilor presupune ca rectorul-manager sa fie confirmat prin ordin de ministru. Acesta încheie un contract de management cu Senatul, iar apoi, anual, "da seama" asupra starii universitatii. Forul suprem universitar (Senatul), condus de un presedinte, diferit de persoana rectorului, îsi pastreaza independenta fata de rector, monitorizandu-i activitatea în mod permanent si avand posibilitatea sa reactioneze adecvat, în cazul sesizarii unor "derapaje". De altfel, structurile reprezentative (Senat si consiliul facultatii) se prevede sa fie alese prin votul universal, direct si secret, al tuturor cadrelor didactice si cercetatorilor, respectiv al studentilor. Ponderea acestora din urma nu va putea coborî sub 25 la suta. Ceea ce ramane de vazut este daca, trecand de la managementul colegial, practicat în prezent, la unul care capata dimensiuni antreprenoriale, vor fi rezolvate problemele cu care s-a confruntat ani în sir învatamantul universitar. Intre acestea, inflatia de universitati si lipsa concurentei reale dintre ele, subfinantarea, lipsa acuta de profesori cu vizibilitate internationala. In ce priveste subfinantarea (cf. N. Hurduc, "Chestiunea universitara", Revista Timpul, ian. 2010, An XI, nr. 133, p. 12), una dintre cauzele ei se datoreaza adoptarii principiului de bugetare a universitatilor în functie de numarul de studenti echivalenti, si nu dupa numarul de posturi didactice: "Acest mecanism financiar, care, la început, a încercat sa mascheze sub-finantarea sistemului universitar, a adus în timp prejudicii enorme, în ceea ce priveste calitatea actului educational. A aparut, astfel, o competitie acerba a universitatilor pentru a obtine surse complementare de finantare, principalul obiectiv fiind reprezentat de cresterea numarului de studenti cu taxa. In momentul de fata, exista universitati de stat la care numarul de studenti cu taxa este mai mare decat cel al studentilor bugetati. Situatia nu ar fi alarmanta, daca acest fenomen nu ar genera situatii absolut inacceptabile, în care numarul de studenti pe cadru didactic depaseste cu mult standardele europene de calitate". Acelasi autor mai sustine: "Revenirea la finantarea pe posturi didactice ar reprezenta solutia ideala pentru redresarea situatiei. Poate, însa, ca si finantarea pe cicluri de studii ar putea fi o solutie, care sa limiteze goana dupa studenti echivalenti, însa aceasta masura ar trebui, în mod obligatoriu, dublata de limitarea normelor în cumul, pe care le poate acoperi un cadru didactic". Sa mai adaugam ca, potrivit topului întocmit de Academic Ranking of World Universities, între primele 500 universitati (cele mai bune – 2010) din lume nu figureaza nicio universitate din Romania. In schimb, dintre tarile foste socialiste, putem regasi Ungaria, cu doua universitati, Polonia si Slovenia, cu cate una. Potrivit profesorului T. Luchian, de la Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi, recunoscut la nivel mondial pentru cercetarile sale în domeniul biofizicii (http://newsletter.uaic.ro/?p=61): "Este iluzoriu sa ne imaginam ca vreodata vom reusi sa accedem într-un top 500 daca nu întelegem acest fapt simplu, respectiv ca este o conditie sine qua non pentru existenta unei educatii de calitate, existenta unei activitati stiintifice de calitate". Totusi, cercetatorul ramane optimist vis-a-vis de topul în cauza (http://stiri.zoot.ro/Cercetarea-ne-tine-departe-de-Top-500,330457.html): "Daca ne-am lua dupa clasamentul realizat recent de ARACIS, cele mai mari sanse de a ajunge în topul mondial le au Universitatea "Al. I. Cuza" Iasi, Universitatea din Bucuresti si Universistatea "Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca... Daca am ajunge în top, primul avantaj ar fi la nivel de imagine. Al doilea, însa, ar fi instituirea unei competitii sanatoase între universitati, care, cu mai multe fonduri de la stat, au sanse de a deveni centre de incubare, promovare si diseminare a culturii stiintifice veritabile". Insa, pana una alta, sub semnul actualitatii sta socul financiar cauzat universitatilor – de stat si private - de golul neasteptat de mare produs în aprovizionarea cu "materia prima" ce o constituie absolventii de liceu. Amintim ca si în anii "normali" numarul de locuri oferite de universitati îl depasea pe cel al absolventilor de liceu (aflat în scadere doar ca urmare a tendintelor demografice), numai ca 2010 cunoaste o dezechilibrare mai accentuata, datorita ratei de admisibilitate a candidatilor la bacalaureat situata la un prag fara precedent – 18 la suta la ultima sesiune. In plus, în cazul universitatilor publice, o alta serie de dificultati decurge din reducerile masive operate asupra fondurilor salariale.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1273 (s) | 22 queries | Mysql time :0.016985 (s)

loading...