Actualitate

Spargerea frontului PSD

Publicat: 17 iul. 2019
Editia PDF
11 Oct. 2019

Frontul PSD, care asigura inca majoritatea parlamentara, este pe cale sa se faca tandari. Ceea ce echivaleaza, mai devreme sau mai tarziu, cu pierderea guvernarii. Marul discordiei sunt alegerile prezidentiale. Cauza discordiei s-a dovedit a fi incapacitatea PSD de a stabili din timp profilul candidatului la prezidentiale si de a-l desemna, pentru a-l face perceput ca atare de catre opinia publica. Cat timp PSD bajbaie, situatia celui mai mare partid din Romania si, implicit, a intregului front PSD, se deterioreaza. Am spus ca Victor Ponta va trada. Si, in aceeasi zi, cateva ore mai tarziu, a tradat. Nu va mai merge cu ALDE. Ci separat. O razgandire care in mod paradoxal poate reconstrui unitatea Stangii. Dar cum?

Se cauta un tradator. Cine sa fie? Ponta sa fie?

Daca PSD isi consuma energiile acum, cand este relativ prea tarziu, asupra alegerilor prezidentiale, nu va face decat sa arunce in aer localele si parlamentarele si sa piarda curand guvernarea. Acest tip de rationament il lanseaza pe bursa politica de astazi si experimentatul om politic Adrian Nastase. Cum ar putea insa proceda altfel staff-ul PSD? Ce anume ar putea sa-i consolideze pozitia, sa-i asigure un start cel putin onorabil la prezidentiale si, in acelasi timp, sa-i conserve cele mai mare sanse la locale si parlamentare? Un singur lucru. In locul contractiei frontului PSD, extinderea acestuia. Dar cum?

In acest moment, lucrurile stau rau. Si merg cu repeziciune din rau in mai rau. Anuntul categoric facut de Calin Popescu Tariceanu in sensul ca va candida cu certitudine la prezidentiale, fie sustinut de PSD, fie nesustinut de PSD, urmat de avertismentul ca ALDE s-ar putea desprinde din alianta cu PSD, dinamiteaza literalmente frontul PSD. O anumita imprejurare a turnat gaz pe foc. Pentru a o indupleca pe doamna Viorica Dancila sa accepte o candidatura comuna in persoana lui Calin Popescu Tariceanu, acesta l-a sacrificat pe Teodor Melescanu din pozitia de ministru de Externe. Raspunzand implicit – si umilindu-se astfel – solicitarii exprese a presedintelui Klaus Iohannis. Iar doamna Dancila a primit jertfa cu bratele deschise, sacrificand-o la randul ei pe Carmen Dan, ministrul de Interne. Din perspectiva lui Calin Popescu Tariceanu, a fost o oferta in urma careia se astepta in aceeasi zi la o decizie favorabila in privinta candidaturii sale. Din perspectiva doamnei Dancila, acceptarea acestui dar ALDE, dublat de ejectarea ministrului de Interne, a reprezentat o mana intinsa catre Klaus Iohannis si, intr-un fel, o invitatie mai mult sau mai putin explicita la un parteneriat. Un parteneriat in care Klaus Iohannis sa se faca ca intentioneaza sa mature PSD de la guvernare, dar sa nu mearga pana la capat, iar PSD sa se prefaca ca se lupta pentru prezidentiale cu Klaus Iohannis, dar in realitate sa se ia la tranta atentie, din pozitia a treia, cu Dan Barna.

Dupa sacrificiul inutil, liderii ALDE s-au oparit iar acum joaca literalmente cu cutitele pe masa. Atuul ALDE erau Victor Ponta si Pro Romania. Victor Ponta se angajase ferm sa il sustina pe Calin Popescu Tariceanu la prezidentiale. Asta ar fi insemnat un sacrificiu in schimbul unui beneficiu. Sacrificiul ar fi constat in faptul ca electoratul Pro Romania ar fi putut ajunge astfel la concluzia ca Ponta, in loc sa promoveze un nou tip de socialism, pe model european, dovada fiind un candidat propriu al partidului Pro Romania, nu face altceva sustinandu-l pe Tariceanu decat sa se razbune pe PSD. Iar beneficiul ca lovind pe acesta cale naprasnic in PSD, si-ar fi intarit in final fortele  cu oaste noua. Dar intre timp, cu o viteza uluitoare, lucrurile s-au sucit. In sensul ca Adrian Tutuianu, un lider marcant al partidului, dupa ce a declarat ca Pro Romania ar putea-o sustine la prezidentiale pe Gabriela Firea, dar cu conditia sa plece din PSD, a revenit fortand si mai mult lucrurile, in sensul ca Pro Romania trebuie sa aiba un candidat propriu. Niciuna dintre cele doua declaratii incendiare nu a fost dezmintita de Victor Ponta. Ceea ce inseamna ca ele au fost facute in coniventa cu acesta.

E clar ca doamna Viorica Dancila doreste cu tot dinadinsul sa candideze la prezidentiale. E la fel de clar ca un esec de proportii, mai ales in cazul in care nu intra in turul doi, va antrena pierderea celor doua pozitii cheie pe care le detine. Presedintia partidului si calitatea de premier. Si daca acest lucru se intampla inaintea localelor si parlamentarelor, de decontat va deconta la greu intregul PSD.

Judecand lucrurile la rece, observam cum, pentru moment cel putin, frontul PSD pare explodat. Tariceanu si ALDE se desprind, Ponta e cu toate tunurile pe Viorica Dancila, pentru ca stie ca esecul acesteia ii va aduce in Pro Romania o parte insemnata a electoratului, dar si a activului PSD, pozitionandu-l mai bine la locale si parlamentare si, in fine, Liviu Plesoianu, care rezista eroic, atacat din toate partile si fara a avea la dispozitie o formatiune politica, poate rupe o buna parte din electoratul radical al PSD. Acel electorat, pentru care discursul consecvent al lui Plesoianu vine ca o manusa.

Ei bine, tocmai pulverizarea aceasta inspaimantatoare a frontului PSD, pe care toti analistii o sesizeaza, o urmaresc si o masoara, anticipandu-i consecintele, este de natura ca pe ultima suta de metri sa asigure o relansare in alti termeni, mai adaptati acestui moment, a frontului PSD.

O asemenea revenire de ultim moment inseamna mai intai o resetare rapida a raporturilor dintre partidele de Stanga si de Centru-Stanga. O constructie din care sa faca parte PSD, ALDE, alte partide mai mici, cum sunt PNTCD, Partidul Umanistilor, Partidul Ecologist, sindicate, patronate, etc. Coagularea unei asemenea aliante pe ultima suta de metri presupune insa o reimpartire a puterii. Aceasta nu poate fi operata decat printr-o remaniere extinsa. In niciun caz prin sacrificarea dupa pofta lui Klaus Iohannis a doi ministri. Iar o remaniere extinsa, in conditile in care Iohannis, in absenta unei intelegeri implicite sau explicite cu PSD, va deveni si mai ostil si mai dispus sa incalce Constitutia, nu se poate face decat printr-o restructurare a Guvernului. Aceasta restructurare, vorba lui Adrian Nastase, il va transforma pe Iohannis din arbitru in spectator si are darul de a aduce la guvernare si alte formatiuni politice si chiar reprezentanti desemnati de sindicate si patronate.

Frontul PSD ar putea fi astfel revigorat, printr-o reimpartire rapida a puterii. Iar candidatul asumat in comun, indiferent cine ar fi acesta, ar ajunge cu certitudine in turul doi. Intre turul unu si turul doi va mai exista un spatiu interesant de manevra.

Pentru a se intampla insa o asemenea resetare si largire a frontului PSD, trebuie renuntat la ceva si trebuie asumat altceva. Trebuie renuntat la orgolii si identificat si asumat si sustinut cel mai bun candidat prezidential iar autorii acestei resetari, lideri ai partidelor si formatiunilor pe care le-am amintit mai sus ar trebui sa-si dovedeasca capacitatea de negociere, care nu poate fi data de altceva decat de o puternica vointa politica.

Dupa cum se poate observa, soarta PSD se joaca in acest moment cu daca si cu parca.



loading...

Adauga un comentariu
Anunturi bzi.ro Adauga anunt gratuit