News Flash:

Stanga si dreapta si invers

3 August 2000
1125 Vizualizari | 0 Comentarii
In tarile cu o indelungata experienta democratica, lupta politica are, de regula, doi protagonisti; doua partide foarte puternice, care se infrunta atat in legislativ, cat si in afara lui. Este cazul Statelor Unite ale Americii, al Angliei si al multor altor state europene. Alternanta la putere face parte din jocul electoral al unei societati sanatoase si, chiar daca nu este o conditie obligatorie a unei democratii (vezi Japonia, guvernata timp de 70 de ani de un acelasi partid politic), reprezinta, totusi, modul cel mai acceptabil si mai des intalnit de a face politica.
Romania interbelica era conectata la civilizatia occidentala. Scena politica era dominata de doi rivali traditionali : Partidul National Liberal si Partidul National Taranesc. Cu o singura exceptie (1928 - 1933), confruntarea electorala a fost transata in favoarea liberalilor, care au reusit astfel sa-si impuna programul economic si sa transforme Romania intr-o tara in care sectorul industrial devenea din ce in ce mai puternic.
Ambele partide duceau o politica de dreapta, de stimulare a initiativei privat-capitaliste, chiar daca metodele erau diferite de la un partid la altul; caci, in timp ce sloganul PNL spunea "prin noi insine", cel al PNT era "cu portile deschise". Stanga romaneasca era reprezentata de firavul PSDR, precum si de nesemnificativul dar periculosul PCR (scos in afara legii, datorita politicii antinationale pe care o promova).
Astazi, viata politica romaneasca este suprasaturata de partide. Aproape o suta de formatiuni politice sunt inscrise in mod legal la tribunal si au sedii in majoritatea localitatilor importante din tara. Ca realitatea din teritoriu este cu totul alta, ne-o dovedeste faptul ca multe dintre respectivele sedii sunt mai tot timpul inchise, sau ca in interiorul lor se desfasoara activitati care n-au nici o legatura cu politica. In pofida acestui lucru, raman totusi o multime de alte partide, mai mari sau mai mici, care sufoca si debusoleaza electoratul din Romania.
Normal ar fi, dar, din nefericire, societatea romaneasca este inca una teribil de anormala, ca oferta politica sa fie cat mai redusa, iar numarul oamenilor politici de calitate sa fie mai mare. La noi este exact invers; exista formatiuni intregi care nu pot scoate in fata alegatorului cateva personalitati mai acatarii, si chiar la partidele importante, cei care pot cu adevarat juca un rol in guvernarea unei tari sunt ingrozitor de putini. Aspectul si mai ingrijorator este acela ca, in cei zece ani trecuti de la sfarsitul lui 1989, partidele politice nu au reusit sa-si formeze membri de calitate, aceleasi figuri prafuite itindu-se de fiecare data din postura de sefi de partide. Fie ca este vorba de Ion Iliescu, de Ion Diaconescu sau Mircea Ionescu - Quintus, incrancenarea de care dau dovada acestia pentru a se mentine pe fotoliile cele mai inalte dovedeste ca lectia democratiei este greu inteleasa chiar de catre cei in cauza. Mai mult, din pacate, se pare ca esalonul doi este la fel de putin valoros ca si primul si vor mai trebui sa treaca niste ani pana cand lucrurile sa se schimbe in bine.
In ultimul timp au aparut semnele unei coagulari doctrinare. Partidele de dreapta tind sa constituie un pol cat mai reprezentativ. Negocierile dintre Partidul National Taranesc si Uniunea Fortelor de Dreapta readuc in discutie o dorinta mai veche a liderilor celor doua formatiuni politice: o dreapta cat mai puternica, menita a pune Romania pe drumul firesc al unei economii de piata cat mai sanatoase. Faptul ca Partidul National Liberal pare a dezerta din nou de la propriile sale idealuri, traduce doar intentia unor politicieni de a se plasa cat mai aproape de ciolanul puterii. Daca PNL va continua si in viitorul apropiat sa-si puna in practica politica sa duplicitara, vom asista, dupa toate probabilitatile, la o reeditare a esecului din 1992, cand liberalii au ramas in afara Parlamentului. Cele sapte procente obtinute de PNL la recentele alegeri locale nu exprima decat un plus de 2% peste pragul electoral de la toamna.
Concomitent, fortele de stanga doresc, la randu-le, infiintarea unui pol social democrat. Apropierea dintre PDSR si PSDR demonstreaza limpede acest lucru. Cum social democratii lui Alexandru Athanasiu nu aduc cu sine cine stie ce numar impresionant de voturi (sondajele ii plaseaza mult sub pragul de 5%), putem interpreta mana intinsa spre ei de catre pedeseristi ca pe primul pas al intentiei PSDR de a se impune atentiei Internationalei Socialiste. Cu o patalama la mana din partea acestei prestigioase organizatii, oamenii lui Iliescu pot surmonta principala critica adusa de actuala putere. Aceea ca fara un suport international, odata venit la guvernare, Partidul Democratiei Sociale din Romania va prabusi definitiv economia romaneasca.
In acest context, al unei restructurari a scenei politice, alegerile generale din noiembrie se anunta deosebit de interesante. Chiar daca, la prima vedere, dreapta pare a fi net inferioara stangii, in ceea ce priveste intentiile cumulate de vot ale electoratului, posibila intrare in scena a premierului Mugur Isarescu, coroborata cu primele evolutii favorabile ale economiei nationale, poate duce la o rasturnare de situatie. O analiza simpla arata ca PDSR si Ion Iliescu par a fi atins nivelul maxim de crestere. Cum acest nivel este sub mult ravnitul 50%, dreapta are toate sansele de a reveni puternic pe ultima suta de metri, adjudecandu-si victoria din toamna.
Catalin ONOFREI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1347 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014456 (s)