News Flash:

Stapanii gunoaielor

25 Aprilie 2007
1633 Vizualizari | 0 Comentarii
Stapanii gunoaielor
• Sunt oameni pentru care timpul se masoara in kilograme de hartie, fier, tabla, PET-uri si multe injuraturi fara un adresant anume • Sunt oameni pentru care aceasta masura este una esentiala pentru supravietuire, unica solutie pentru o paine, un pachet de tigari si un rachiu • Si, mai sunt oameni care, desi nu respira acelasi aer ca ceilalti sau universul lor se invarte in jurul rampelor de gunoaie, asteapta ca ziua de maine sa fie mai buna • "Uite taica, asta facem de cinci ani. Cu ce sa-mi hranesc copiii? Caut aici, caut colo. Nu iese mult dar tot pot cumpara paine pentru bordei. Da, in bordei stau. Am zile cand gasesc de cate 200 mii lei (n. red. -vechi). Dar si zile cand nici n-am cu ce misca cantarul. E foarte greu. Am auzit la aparat ca-l schimba pe Basescu si mi-e frica ca va fi mai greu. O sa ia astia alocatiile, ca din asta mai traim pe langa banii din fier", povesteste Marioara Nita, mama a 6 copii


Drumul spre Tomesti, intr-o zi in care verdele mijeste de dupa crengi sau de prin maidan, intinde, de o parte si de alta o lume amorfa, congelata intr-un timp care, pentru oamenii expulzati intr-o alta realitate, neaga orice urma de umanitate. Zidariile uzinelor comuniste, astazi afaceri mai mult sau mai putin prospere, pateaza definitiv retina trecatorului. Halate, oameni ciudati, smenuri pe dupa cauciucuri, un tren ce taie soseua imprastie o groaza de rugina.

Lumea de langa lume

Rampa de gunoi, de pe partea stanga taie, definitiv, orice urma cum ca ar mai fi undeva ceva demn. Si totusi acesti oameni se agata cu ghearele de viata, adica de cartoane, de fier, de tabla, de-o bucata de lemn. Sunt multi si duc o lupta acerba pentru locurile manoase de unde ar putea colecta mai multe reziduuri. Pleaca de dimineata, nu de acasa ci din bordeie, hambare, canale, si cauta cat tine ziua acel izvor care sa-i scoata de la pieire. N-au viitor, ci doar ziua de maine. Cunosc fiesce centimetru de pamant, pamant pe care-l injura in zadar caci nu le raspunde din nepasarea sa. Adesea e sterp. La portile punctelor de colectare a fierului sau a altor deseuri dinspre Tomesti, acesti oameni intra de parca se duc la marele imparat sa-i dea rasplata pentru inca o zi de rod. Primesc cateva sute de mii, le vara repede cu mainele murdare in haina de dedesubt, isi aprind o tigara si, triumfatori, apuca spre noi metri de pamant de vanturat. Ei sunt background-ul pestrit, plini de miasme si de vise ce mor cum s-au si nascut. Dar sunt si chipul celor curati, celor care nu au grija orelor de maine, a tuturor celor care nu sunt ca ei. Asta pentru ca ei descopera lumea de langa lume, o cantaresc in cartoane, bucati de tabla, inox si, le vand pentru a-si conserva propria lume, desigur, de langa lume.



Ginta moderna

Demnitatea este o naluca aici. Sau capata alte definitii. La 100 de metri, de primul punct de colectare, tot pe partea stanga a drumului spre Tomesti, peste 30 de insi pandesc inarmati cu sapaligi, topoare si cangi masinile care descarca amestecuri de pamant cu bucati de fier, lemn, ochiuri de garduri din sarma. Navalesc imediat pe gramada apoi se feresc de buldozer care o imprastie si se aliniaza in urma sa ca pasarile pe aratura proaspata. De la copii la batrani, toti infuleca din maldarul de deseuri dupa care fug spre gramajoara lor si se intorc dupa altele. Uneori pornesc certuri aprige, convulsive de la intaietatea ochirii unui fier mai mare. Rromi si romani, deopotriva introspecteaza locul. Ei lasa impresia de ginta, carutele sunt trase pe malul paraului ce-si coboara duhul mai departe, si parca aici se concentreza intreaga lume. Pe acest ochi bolnav de pamant. Familii sau singuratici, ravnesc momentul in care sa poata sa se imbarce spre punctul de colecta cu cateva zeci de kilograme de deseuri reciclabile. Un kilogram de fier nu costa mai mult de 5 mii de lei vechi, unul de carton doar 1,8 mii de lei vechi, inox-ul e ceva mai scump- 90 mii de lei vechi un kilogram, acumulatori auto, 110 mii de lei vechi iar pet-urile 5 mii de lei vechi un kilogram. "Uite taica, asta facem de cinci ani. Cu ce sa-mi hranesc copiii? Caut aici, caut colo. Nu iese mult dar tot pot cumpara paine pentru bordei. Da, in bordei stau. Am zile cand gasesc de cate 200 mii lei (n. red. -vechi). Dar si zile cand nici n-am cu ce misca cantarul. E foarte greu. Am auzit la aparat ca-l schimba pe Basescu si mi-e frica ca va fi mai greu. O sa ia astia alocatiile, ca din asta mai traim pe langa banii din fier", povesteste Marioara Nita, mama a 6 copii, din Vladiceni Iasi. Cei mai tineri stau tolaniti sub carute, la umbra, si nu ies decat atunci cand presimt ca vine o incarcatura bogata. Atunci, e un adevarat iures peste gramada pana sa fie imprastiata. "Ce ma, vrei sa stii de noi? Suntem prea amarati ca sa mai spunem ca traim. Pe aici ne facem traiul. Seara iesim in oras sa strangem cartoane, acum cautam fier. Asta-i tot. Mai bem si-un pahar ce...", se rastise unul dintre tinerii cautatori prin gunoaie.



Fara viitor

"Nu stiu, n-am nici un viitor, de parca as fi avut unul. Stau cu familia intr-o magazie, am trei copii din care unul este handicapat, uitati-l cum arata. Avem 3,4 milioane de lei ajutor pentru el. Din acesti bani nu putem trai si ne-am apucat de strans fier si ce mai gasim si putem folosi", marturiseste aprope plangand Gabriel Mihoianu, in varsta de 40 de ani din Tomesti. Si sotia sa cauta in gunoaie, alaturi de copii, doar cel care este suferind asteapta pe o paturica langa gramajoarele de fier si lemne ale parintilor. "Am strans cam 20 de kilograme de fier si cateva lemne de foc. Nu e deajuns, trebuie sa mai stam. La amiaza le dam sa luam ceva de mancare si pana seara continuam", a mai avut ragazul sa spuna Gabriel Mihoianu, inainte de a se repezi la noua incarcatura, tocmai sosita. Mama cauta, si parca in cautarea ei, nu mai era mama, ci o mare durere fara viitor. Rar se zambeste aici. Nu sunt temeiuri decat pentru stomac.



Iadul gunoaielor

Cum de cativa ani Depozitul controlat de deseuri solide urbane sau asimilabile-Tomesti nu mai poate fi vizitat de oamenii care traiesc de pe urma deseurilor precum cele de carton, plastic, fier, s-a produs un enorm soc financiar. Este mai greu de strans. Oricum, iadul gunoaielor de pe rampa Tomesti, ar fi mult mai sinistru daca s-ar vedea si cautatorii. "Era nepotrivit sa lasam oamenii strazii pe rampa Tomesti. Acestea sunt noile prevederi. E vorba de o anumita igiena. Cat priveste pe acei oameni ai strazii care cauta prin buncare, ei sunt o problema. Scot cartoanele, resturile care-i intereseaza din punctele de colectare si lasa mizerie imediat. Unii vin cu carutele din comunele vecine si strang cartoane sau paine. N-avem ce le face dar ne straduim sa-i impiedicam sa nu faca mizerie acolo unde gasesc ceea ce cauta", arata Ion Apostol, directorul SC Salubris SA. Ca atare, nu este de mirare ca fortele cautatorilor in gunoaie s-au centrat pe selectarea directa de la buncarele de langa blocuri. Unii si-au delimitat teritoriile, altii le pazesc cu strasnicie. Toti vor sa supravietuiasca cumva in urma gunoaielor de la rampa Tomesti. La punctul de colectare pentru deseuri din mase plastice sau carton, zilnic vin cate 10-20 de oameni sa-si vanda rodul colectarii: cate 30 de kilograme de carton, cate 10 kilograme de pet-uri. "Vin oamenii si aduc ce cartoanele stranse. Din asta traiesc multi. Aduc si pet-uri dar mai putin pentru ca se strange mai greu. Zilnic vin cate 20 de oameni, uneori si 30", arata Viorica Trofin, achizitor la Remat.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ginta moderna fara viitor iadul gunoaielor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1348 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014783 (s)