News Flash:

Statul, calaul firmelor iesene

15 Mai 2006
1143 Vizualizari | 0 Comentarii
•Ultimii 10 ani de privatizare au adus la Iasi esecuri notorii ale firmelor aflate in proprietatea statului •Cele mai mari cazuri de coruptie sunt trecute in domeniul economic la Iasi, chiar in cadrul firmelor patronate la vremea respectiva de stat •O analiza a modului in care au evoluat firmele iesene sub tutela statului arata rezultate economice dezastruoase, menite sa arate ca la Iasi privatizarea marilor intreprinderi a fost facuta fie directionat politic, fie fara responsabilitate •Unitatile mari au fost impartite in ultimii ani de institutii ale statului care nu au avut decat rolul de a pregati privatizari si nu de a gestiona o afacere Sub umbrela statului, economia judetului Iasi a capatat statutul de cimitir al unor privatizari esuate si al unor gestionari proaste sau deficitare. Fara a putea investi in economie pre mult sau deloc, si in primul rand fara responsabilitatea unei afaceri private, institutiile statului au vegheat la Iasi la declinul unei zone industriale care acoperea necesitatile de pe piata muncii. Cele mai mari cazuri de coruptie sunt trecute in domeniul economic la Iasi, chiar in cadrul firmelor patronate la vremea respectiva de stat. Perioada anilor 1998-1999, cand statul detinea inca o mare parte dintre firmele importante, a insemnat si declinul acestor unitati. Faptul ca implicatiile puterii politice in cele mai mari privatizari a dus la esecuri lamentabile este de notorietate. Privatizarile fara un suport real si in care statul a fost pagubit cu sume colosale este dat de cel putin doua cazuri rasunatoare, numind aici Tepro SA si Fortus SA, fabrici care au trecut prin focurile privatizarii si care se afla in situatii dificile din cauza lipsei de implicare a statului in urmarirea procesului de post-privatizare. Mai mult, in urma cu putin timp, cotidianul ZIUA de Iasi a relatat modul in care au fost facute privatizarile celor doi colosi industriali, fiind vandute pe sume derizorii si fara certitudinea ca, in ciuda pretului mic luat la privatizare, statul va castiga indirect prin investitiile facute la aceste fabrici. O analiza a modului in care au evoluat firmele iesene sub tutela statului arata rezultate economice dezastruoase, menite sa arate ca la Iasi privatizarea marilor intreprinderi a fost facuta fie directionat politic, fie fara responsabilitate. Analistii economici apreciaza ca institutiile statului duc o asidua lipsa de responsabilitate, ceea ce a dus la distrugerea unei economii si implicit a mii de locuri de munca. Fabrici gratis Cotidianul ZIUA de Iasi a prezentat in urma cu putin timp cele doua cazuri de privatizari "cu dedicatie" ale SC Fortus SA Iasi si SC Tepro SA Iasi. Pentru a detine controlul asupra celor mai mari fabrici din Iasi, reprezentantii statului au negociat sume extrem de mici, care nu acopera restantele la bugetul de stat pentru cele doua fabrici. Recent, cele doua unitati economice au intrat in colimatorul Consiliului Concurentei, pentru scutirea unor datorii catre bugetul de stat, datorii dinaintea procesului de privatizare. Indienii de la Mittal au cumparat fosta Tepro SA cu 780.650 USD. SC Metal ExportImport SA Bucuresti a dat pe Fortus SA 643.000 Euro. In lei, sumele de bani seamana izbitor. Aproximativ 21,92 miliarde lei (2,19 milioane RON) pentru Tepro SA si 22,29 miliarde lei (2,29 milioane RON) pentru Fortus SA. Cele doua fabrici au fost date de catre stat pentru suma de 44 miliarde lei, mai putin decat valoarea de piata a cladirii administrative a SC Fortus SA Iasi. Investitiile asumate au intarziat sa apara in cei trei ani de zile. In schimb, actionarii celor doua unitati economice au trecut la transarea sistematica a personalului, din care a mai ramas un numar extrem de mic de angajati. "Masurile au fost convenite in cadrul unui contract de vanzare-cumparare, iar LNM Holdings NV a platit un pret in considerarea obligatiilor asumate de statul roman. Pretul platit de catre LNM Holdings pentru actiunile proprii ale AVAS - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost de 780.650 USD. In aceste circumstante, pentru a stabili daca termenii contractului sunt in avantajul cumparatorului, trebuie comparat comportamentul statului cu cel al unui investitor privat in aceeasi situatie. Fara nici un dubiu, un investitor privat cauta sa vanda actiunile pentru un pret pozitiv, in timp ce, in cazul de fata, luand in considerare toate angajamentele asumate de statul roman, pretul final (diferenta intre obligatiile financiare ale statului si pretul platit de LNM) este negativ. Un investitor privat ar fi ales probabil lichidarea companiei decat sa accepte obtinerea unui pret negativ", sustin reprezentantii Consiliului Concurentei. Fabrici jonglate Unitatile mari au fost impartite in ultimii ani, intre ele, de institutii ale statului care nu au avut decat rolul de a pregati privatizari, si nu de a gestiona o afacere. Cazurile cele mai dezastruoase sunt cel al Comtom SA si al Nicolina SA, unde statul a fost artizanul prabusirii a doua industrii importante. La Comtom SA, raspundere a fost pasata rand pe rand de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS), adica fostul FPS - Fondul Proprietatii de Stat, si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB. Cea din urma a preluat practic combinatul de crestere a porcilor de la Fondul National de Restructurare Dunarea, care detinea in anul 2001 un procent de 43,88 la suta din Comtom SA. Cazul Nicolina este similar. O privatizare care scartaia, cu Programul Actiunii Salariatilor (PAS) a creat o criza la fabrica ieseana. Statul a avut din nou rolul principal, in timp ce salriatii au fost folositi pe post de pioni. Rezilierea contractului cu salariatii a distrus fabrica ieseana, care incepuse sa mearga, pana a intervenit statul. Un alt caz de administrare paguboasa este cel al SC Terom SA, fabrica vanduta pe bucati de stat dupa rezilierea contractului de privatizare. "Atata timp cat statul nu are raspundere pentru actiunile sale nu poate fi un bun administrator. Pentru o fabrica de stat nu raspunde nimeni daca nu merge bine, nu exista penalitati si nu este tras nimeni la raspundere. Nu acelasi lucru se poate spune despre mediul privat. Fabricile din Iasi nu au mai rezistat, unele dintre ele si din cauza unei conjuncturi internationale defavorabile. Sunt domenii cheie, care s-au dezvoltat insa extraordinar", a afirmat Neculai Vitelaru, om de faceri si presedinte al Patronatului Judetean al Intreprinderilor Mici si Mijlocii. Datorii colosale Marii contribuabili, recent transferati la Bucuresti cu evidentele economice, lasa in buget gauri imense, prin sumele de bani pe care acestea trebuie sa le dea la stat, datorii care atarna acum de gatul Directiei de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF - Agentia Nationala de Administrare Fiscala. Institutia are de recuperat de la firmele iesene suma de 104 milioane Euro. Odata cu plecarea celor 28 de mari firme, bugetul judetului a scapat de cei mai mari datornici si totodata de cei mai mari platitori de impozite. Plecarea marilor contribuabili a adus o gaura de 104 milioane Euro bugetului Directiei de Finante, echivalentul a 3.719 miliarde lei (371,9 milioane RON), cifra care reprezinta sumele de bani pe care Fiscul le are de incasat de la firmele mari. Ordinul ANAF se refera la organizarea activitatii de administrare a marilor contribuabili, pentru imbunatatirea colectarii veniturilor bugetare. Astfel, toate taxele si impozitele firmelor mari vor fi evidentiate de catre organele centrale, la fel ca si creantele acestora. Marile privatizari Incepand cu anul 1999, firmele mari din Iasi, aflate in administrarea statului, au intrat intr-o adevarata criza economica, generata de lipsa de investitii. Patronii veniti la conducerea cele mai mari fabrici din Iasi au stat ascunsi sub protectia politica pana in momentul in care au fost supusi presiunilor maselor de salariati nemultumiti de salarii si conditii de munca. Datoriile fabricilor iesene au crescut pana la refuz in perioada 1999-2003, anul cand au fost privatizate sau reprivatizate cele mai importante fabrici: Iasitex SA, Fortus Sa sau Tepro SA. Bucuria a fost una de scurta durata, pentru ca situatia a financiara a fost acceptabila doar pana in anul 2004, cand au inceput tensiunile si plata datoriilor vechi. Conjunctura, conform analistilor, este atat de natura politica, prin schimbarea regimului politic, cat si economica, prin conditiile dure de pe piata si cerintele din ce in ce mai mari. Faptul ca privatizarile au fost esuate sau facute cu scopul de a ajuta clientele politica este demonstrat de investitiile care au fost facute in unitatile economice dupa privatizare, investitii care nu au respectat contractele de privatizare. "Statul este un prost administrator. Este o problema de responsabilitate, care exista mai mult in cazul firmelor private. Cei care lucreaza pentru stat la aceste firme mari fac acest lucru in numele altora, si nu gestioneaza propria afacere. Statul s-a dovedit la Iasi si peste tot in lume un prost administrator. In acest caz sunt si angajatii de vina. Totdeauna a fost, este si va fi o atractie pentru banul statului si lucrurile nu pot sa mearga bine in acest caz, pentru ca se stie modul in care lucreaza firmele private pentru stat, cu lucrari de calitate proasta si servicii la fel. De ce nu-si dau spaga patronii intre ei? Se mai fenteaza intre ei, dar nu dau spaga. Statul ar trebui sa administreze doar problemele sociale, cum sunt caminele de batrani, sau chestiunile administrative. Ca proprietar, nu trebuie sa se bage in economie", a afirmat Vasile Cocris, decanul Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor. Gelu JIREGHIE
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1527 (s) | 22 queries | Mysql time :0.038076 (s)