News Flash:

Steagurile, armele si sindromul "Fat-Frumos"

6 Noiembrie 2006
739 Vizualizari | 0 Comentarii
Lucian Postu
Am s-o spun de la inceput, fara ocolisuri: se pare ca procentele pe care ultimul sondaj CURS le acorda "platformei Stolojan - Stoica" i-au ametit deja pe corifeii gruparii dizidente. Ca sunt 15, ca sunt mai putine (asa cum sustinea, la televizor, un fost director de campanie de-al lui Relu Fenechiu), are mai putina importanta. Efectul de sampanie al sondajului e insa clar, iar semnele le-am vazut la fata locului, sambata, cu ocazia intrunirii de la Iasi: cincinalu-n patru ani jumate, un aer de superioritate mult prea evident, priviri piezise catre ziaristii cu intrebari incomode, raspunsuri lehametite si in doi peri, din seria "guvernul SUA va actiona conform normelor internationale".
Nu e ceva nou. Am mai vazut acest sindrom de tip "Fat-Frumos": si inainte de `96, cand Emil Constantinescu si cei din Conventie se incruntau daca nu le puneai intrebari "ca pentru baietii buni"; si intre 2000 si 2004, cand liberalo-democratii tot nu aflasera ca statutul de opozant nu te face automat inalt, frumos & destept, si nici nu te scuteste de explicatii pentru petele de pe costum.
Sambata, Theodor Stolojan a intrat rapid in rolul lui Fat-Frumos - Iritacios, cand i s-a amintit ca el l-a sustinut pe crocodilul Fenechiu, in defavoarea trapasului Oprea. Din Fat-Frumos, s-a transformat iute intr-un oracol cetos, atunci cand a fost intrebat daca va lua alaturi de el unele personaje dubioase, prezente la intrunire: Ion Vranceanu, acuzat in presa de practici mafiote, Mihai Baciu, traseist pe ruta PD-PSD, ori Marian Ionescu, fost primar si actual vice-primar pesedist al Sucevei.

Desi s-a vrut cetos, raspunsul lui Stolojan a fost jenant de straveziu. Chiar daca a luat-o pe dupa piersic, pe dupa gard si pe dupa codul etic, evitand un raspuns clar, intentia lui Fat-Frumos-Cetos e limpede: se va bate cu balaurul Tariceanu si cu zmeul Geoana, inconjurat de aratanii ca Vranceanu, Baciu si Ionescu. Sunt tare curios cum se va simti, bunaoara, rectorul Oprea, alaturi de asemenea personaje, fugite parca din ceata lui Fenechiu.
Vorbind de rectorul Oprea, ajungem la oile noastre de Bahlui, pentru a caror pastorire seful Universitatii si-a anuntat deja candidatura. O candidatura salutata cordial de actualul primar pesedist, cu un fair-play care nu-l prea caracterizeaza. Nu va mirati. Nu e vorba de o minune, si nici de vreo minge care sa-l fi lovit in cap pe primarul fotbalist. Explicatia e alta: Nichita si gasca lui de lingai cred ca Oprea e contra-candidatul ideal. Primarul-golanas e convins ca manierele academice si limbajul elevat vor fi un obstacol serios pentru rectorul din Copou, in lungul drum catre voturile din Dacia, Alexandru, Bularga ori Metalurgie.
In buna masura, smecherasul Nichita si slugile lui au dreptate. Oricat de universitar si cultural s-ar pretinde orasul de pe Bahlui, nu trebuie sa confundam ambalajul cu continutul: Iasul nu e nici Freiburg, nici Oxford si nici Viena. Nu e nevoie de atente cercetari sociologice pentru a constata ca mentalitatea majoritara e una proletara, cu toata garnitura post-comunista. Din acest punct de vedere, profesorul Oprea are mult de lucrat. Nu pentru a cobori la limbajul de mahala, practicat adesea de primarul Nichita, ci pentru a-si simplifica mesajul, astfel ca el sa ajunga la cat mai multi dintre alegatori.
Altfel, iesenii ii vor acorda rectorului respectul cuvenit unui profesor care vorbeste frumos, dar vor vota cu mirlanasul care injura ca la ei, in cartier. E ca-n liceu: fetele copie de la premianti, dar ies in oras cu fotbalistii clasei. Meciul "Basescu - Geoana", din 2004, e un exemplu clasic din seria "Golanas contra Diplomat".
Desigur, plutoanele de rajacisti ale primarului Nichita s-au pus deja pe treaba, preventiv, insailand strategii si scormonind dupa dosare, cu ajutorul benevol al multora dintre subordonatii rectorului Oprea. Se anunta o tavaleala bine pregatita, pentru care profesorul din Copou ar trebui sa se antreneze din timp si cu toata seriozitatea. Iar primul pas ar fi constientizarea unui adevar simplu: intr-un asemenea razboi, nu steagurile aduc victoria, ci armele.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1247 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019366 (s)