National

Ştefan Bănică Jr, fata în faţă cu Ion Cristoiu: Ar fi o parodie sinistră

Publicat: 03 iun. 2020

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că măsurile anapoda, paralizante pentru actul artistic, nu au stârnit nici măcar o ridicare de sprinceana în rândul oamenilor noştri de cultură, cu excepția lui Ştefan Bănică Jr, care a susținut că omoară creaţia de pe scenă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro

„Despre măsurile intrate în vigoare luni, 1 iunie 2020, s-a scris şi s-a vorbit deja în proporţii însemnate. Şi aici presa a fost împărţită în două:

Presa independentă, care a scos în evidenţă şi fireşte a criticat numărul uriaş de interdicţii impuse domeniilor binecuvântate de Klaus Iohannis cu dreptul de a-şi relua activitatea, interdicţii care, nu numai prin număr, dar şi prin amănunţime fac din 1 iunie 2020 o nouă etapă în întârzierea revenirii la normal şi nu – cum a fost alintată – o nouă etapă în relaxarea interdicţiilor.

Presa miluită, care s-a grăbit să cultive imaginea unor beneficiari entuziaşti ai măsurilor, gata să trimită, dacă li s-ar cere, telegrame de mulţumire Administraţiei prezidenţiale, lui Klaus Iohannis personal.

Printre domeniile vizate au fost şi cele care ţin de cultură: muzee, biblioteci, librării, producţia de film şi audiovizual, evenimente şi acţiuni culturale în aer liber, evenimente de tip drive-in.

Spre surprinderea mea, măsurile din aceste domenii, cuprinse în Ordinul nr. 2879/967/2020 privind măsurile pentru prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2 şi pentru asigurarea desfăşurării activităţilor în condiţii de siguranţă sanitară în domeniul culturii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 460 din 29 mai 2020, au trecut neluate în seamă de presă şi opinia publică. Mult mai grav, despre ele, deşi îi vizau direct, nu s-au pronunţat artiştii, bibliotecarii, directorii de teatre, cântăreţii, regizorii, librării. Şi-au spus punctul de vedere despre interdicţiile cărora trebuie să li se supună în continuare în domeniile lor de activitate proprietarii de terase şi proprietarii de plaje, ospătarii, bucătăresele, debarasoarele şi salvamarii. N-am citit şi n-am auzit un cuvânt despre măsurile din domeniul cultural din partea celor consideraţi a fi conştiinţe ale naţiunii: oamenii de cultură, de regulă consumatori ai evenimentelor reglementate în ordinul semnat de ministrul Culturii şi Ministrul Sănătăţii. Surprinderea mea era cu atât mai justificată cu cât interdicţiile care însoţesc măsurile de relaxare în respectivele domenii culturale sunt nu numai multe, dar şi înfricoşător birocratice. Realitatea din teatre, muzee, librării, biblioteci, de pe platourile de filmare se defineşte prin fineţe şi complexitate. Ordinul cu pricina îşi propune să reglementeze această realitate complexă, greu de cuprins uneori şi în cuvintele cronicarilor, până la nivelul locului fix în care trebuie să stea pe scenă actorii care interpretează o piesă semnată de Shakespeare. Unele reglementări ating absurdul prin raportare la realităţi. Cum ar fi de exemplu:

La muzee: ;

La biblioteci: ;

La Librării: ;

La producţia de film şi audiovizual:

scenele de interior cu o distribuţie mai mare de 10 persoane se vor filma doar dacă este posibilă menţinerea distanţei fizice;

contactul fizic între actori va fi limitat>;

La Teatre:

scena va fi marcată cu pătrate vizibile de 4 mp pentru a sprijini distanţarea dintre artişti;

scena va avea o dimensiune suficient de mare pentru că actul artistic să se desfăşoare în condiţii de siguranţă şi distanţarea socială să poată fi respectată; toate măsurile de siguranţă şi sănătate vor fi respectate şi în timpul repetiţiilor şi probelor etc.;

se va evita prezenţa îndelungată a artiştilor din grupele de risc (de exemplu vârsta peste 65 ani şi/sau boli cronice asociate)>;

Peste tot în lume, măsurile de protecţie luate în diferite etape ale relaxării au fost luate cu consultarea celor care lucrează în domeniu. Ca să nu mai spun că respectivilor li s-au cerut propuneri de măsuri, propuneri de care s-a ţinut cont în decizia autorităţilor, Ordinul semnat de ministrul Culturii şi ministrul Sănătăţii nu numai că nu conţine punctele de vedere ale celor care lucrează în domeniile respective, dar mai mult e atât de rupt de realitatea vieţii – cultural artistice încât, excluzând posibilitatea că ministrul Culturii să fi semnat un document pe care nu l-a citit, pare a fi întocmit de cineva care n-a fost în viaţa lui la un spectacol de teatru, într-o librărie sau într-o bibliotecă, un ins care n-a văzut în viaţa lui nici un film, nici măcar porno. Dacă ne gândim la alte năzbâtii ale ministrului liberal al Culturii, Bogdan Gheorghiu, suntem tot mai convinşi că semnatarul documentului e străin pentru totdeauna de cultură.

Aberaţiile acestui ordin vin din supunerea realităţii unei birocraţii sufocante. Nici în operă satirică a lui Scedrin nu vei întâlni o asemenea reglementare imbecilă a vieţii.

Despre document m-am pronunţat în Jurnalul meu video de pe cristoiublog.ro.

Ziceam acolo că mă uluieşte un fapt:

Aceste măsuri anapoda, paralizante pentru actul artistic, n-au stârnit nici măcar o ridicare de sprinceana în rândul oamenilor noştri de cultură. De mirare că o lume care se bate cu pumnul în piept că pe vremea lui Ceauşescu a protestat împotriva măsurilor restrictive din domeniul Culturii n-a găsit de cuviinţă să bombăne măcar la publicarea unui ordin care ucide orice act artistic sub povara unor reglementări absurde.

Am aflat însă că există un artist care a protestat faţă de aceste măsuri:

Ştefan Bănică Jr.

Şi cum voiam de mult să fac un interviu de personalitate cu multilateralul artist – actor de teatru, actor de cinema, muzician, om de televiziune – l-am invitat la un interviu pe cristoiuTv. Interviul a avut loc marţi, 2 iunie 2020. Despre multe dintre lucrurile abordate în interviu se găsesc pe cristoiublog.ro ştirile corespunzătoare. Eu aş vrea să redau aici punctul de vedere al lui Ştefan Bănică Jr despre măsurile din domeniul teatrului:

. Ion Cristoiu: Artistul a dat drept exemplu:

Spectacolul cu Pulce, adaptare după Puricele de George Feydeau, de la Teatrul de Comedie, în care joacă el:

Ce vrea să spună Ştefan Bănică Jr.

Că respectarea interdicţiilor aberante din Ordin ar compromite grav orice spectacol.

Cum ar arăta un spectacol Romeo şi Julieta care să corespundă acestor reguli?

Ar fi o parodie sinistră, compromiţătoare a operei shakespeareane.

Pentru că o parodie ar fi spectacolul în care între Romeo şi Julieta s-ar păstra distanţarea socială de 1,5 metri.

Ca să nu mai spunem că parodii sinistre ar fi spectacolele cu Regele Lear în care Regele ar trebui jucat de mai mulţi actori de peste 65 de ani astfel încât respectivii să stea cât mai puţin pe scenă.

Celor din teatru li se cere ca o condiţie ca spectacolul să se joace un compromis care ar afecta grav arta.

Prin urmare ei au de ales:

Sau fac compromisul sau nu joacă.

Ştefan Bănică Jr respinge compromisul.

Mai bine nu joc decât să-l fac.

Pe vremea comunistului, realizatorilor unui spectacol Partidul le oferea aceeaşi alegere:

Sau fac compromisuri sau spectacolul nu se joacă.

Azi, în plină democraţie, sub pretextul luptei împotriva Coronavirus artiştii noştri sunt puşi în faţa aceleaşi alegeri.

Ca şi atunci, unii au făcut compromisuri, alţii nu”.





Adauga un comentariu