News Flash:

Strigatele Pustiei

26 Noiembrie 2008
952 Vizualizari | 0 Comentarii
Strigatele Pustiei
• Nestiuti, necautati de sute de intelectuali ca sa puna intrebarile stupide care este calea adevarata, cum se face binele, cum sunt intelectualii etc., traiesc oameni mari, in haine foarte simple • Acesti mari anonimi, totusi, sunt o specie pe cale de disparitie deoarece nu prea mai sunt ochi sa-i vada si guri care sa taca in preajma lor


Iasii nu duc lipsa de acest tezaur, al pustnicilor. Pentru ca sunt oameni simpli, fara multa carte, adesea nu sunt considerati apti pentru a arata imaginea crestina. Si totusi, fara grade, ei sunt acele fiinte care dovedesc ca mai avem oameni inzestrati spiritual, ca exista o lume nestiuta, neredata pe ecranul televizoarelor si care constituie o mina de aur.

Cum etnografii mai cauta relicve ale portului popular si afla ca este pe cale de disparitie si ofera sume uriase pentru, de exemplu, o piatra de moara sau o moara de apa, asa vor deveni si acesti oameni care, culmea, inca mai exista.
Oameni precum pustnicul Nicolae Dumitriu, parintele Petroniu de la Manastirea Lacu, parintele Viorel Dumitriu din Tatarasi, fratii de la manastirile Hadambu, Dobrovat, Cetatuia si multe alte figuri emblematice de la alte schituri si manastiri, figuri stiute sau nestiute din tinutul Iasilor transforma fondul spiritual al judetului in chip deosebit. Pustnicul Nicolae Dumitriu, de aproape 20 de ani si-a construit propria biserica, pe langa cea din suflet, la marginea satului Valea Lupului. "Sunt ca un gard paradit... Orb am fost, surd am fost, fara drum am fost... Dar nu tagaduiesc bunatatea lui Dumnezeu, pentru ca aici mi-a fost dat sa gust din fericirea fiintei... Of, dragul badiei, citeste iara din Iov si ai sa pricepi cum cenusa durerii se preschimba in cuvantul lui Dumnezeu, plin de intelepciune", marturisea anul trecut Nicolae Dumitriu, omul care isi sfinteste prin purtare satul, satul Valea Lupului, dar si lumea. In straiele Pustietatii, dupa cum a fost si titlul reportajului publicat in paginile cotidianului nostru, sihastrul duce lumea singur pe umerii sai, asa cum a crezut fara sa vada.



Preotul carturar

Si iata cu cata bucurie vorbea o credincioasa de parintele, acum pensionar, Viorel Dumitriu din Tatarasi. "Parintele Dumitriu a cautat sa creeze o unitate, dar fiecare sa ramana el insusi. Parintele ne-a invatat de toate. Daca inainte nu citeam, acum, dupa cum vedeti, am inceput sa cumpar si sa citesc carti, desi sunt o femeie simpla, cu 11 clase. Parintele ne-a indemnat sa ne cautam pe noi insine si sa ne pocaim. Mereu ne spunea «Nu va mantuiti daca aduceti un brat de lumanari, trebuie sa va schimbati comportamentul». Apoi, dupa slujba de duminica, ne tot spunea de Steinhardt, Kierkegaard, Cioran, Constantin Coman, Rafael Noica, Siluan si multi altii. Nu intelegeam, dar am inceput, ca si ceilalti ortodocsi sau de alte confesiuni, sa ne adunam mai multi la slujbe si cateheze, sa citesc. Va spun din inima ca am inceput sa iubesc cartea si cand ma intalnesc cu un alt crestin discutiile le port la un alt nivel. Cu citate, autori, si descoperim astfel marea creatie a lui Dumnezeu. Si nu-mi uit nici una din datoriile de mama si sotie", povestea o credincioasa despre parintele Dumitriu din Tatarasi. Acesta este un semn ca si in mediul urban, datorita unui preot aparte, lumea se poate apropia cu inima deschisa fata de divinitate. Dar oameni precum preotul Viorel Dumitriu sunt rari. Insa asta ii face si mai necesari.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

preotul carturar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1591 (s) | 22 queries | Mysql time :0.039113 (s)