News Flash:

Sub semnul lui Iuda

1 Aprilie 2005
1064 Vizualizari | 0 Comentarii
Intr-o analiza extrem de riguroasa, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, Pastele, poate fi considerata si ca o consecinta a tradarii. Sacrificiul Mantuitorului, patimile Sale, drumul spre Golgota - totul a fost generat de abjectia tradarii unui discipol. Iar Invierea a fost Voia lui Dumnezeu care a deschis pentru om calea sperantei.
Din luna Nisan a anului 33 si pana astazi, semnul lui Iuda a zabovit in nenumarate randuri ca un blestem asupra umanitatii. Renegata de morala, tradarea a guvernat totusi asupra destinului popoarelor. Pragmatismul a lasat morala deoparte; pentru un scaun domnesc, pentru un loc de demnitar, pentru o mostenire, pentru o femeie frumoasa sau chiar pentru o slujba mai comoda, pentru o simpla invidie, tradarea a functionat ca un mecanism bine uns, distrugand sau curmand vietile, aducand nenorocire, terorizand.
Din calcule meschine, cautand o esapare a revoltei fata de perpetuarea simbolicului semn al lui Iuda, s-a cautat desemnarea unor tinte. Astfel, timp de secole, tinta a fost poporul evreu. Prin analogie cu Iuda. Numai ca multi dintre cei care-si tradau tara, poporul sau prietenii n-au fost evrei. Tradarea nu este povara si nici privilegiul unei natii anume. Nu tine cont nici macar de faptul ca cel tradat ar fi bun sau rau. Tradat a fost Mihai Viteazul, tradat a fost Ceausescu, tradat a fost John Dillinger - inamicul public numarul unu din America anilor '30.
Exemplele citate sunt arhicunoscute. Acum cateva luni insa, am avut in mana copia dosarului unui fost urmarit de securitate. Nu era vorba de un dizident periculos - omul fusese bibliotecar la o fabrica - dar avusese in tinerete o izbucnire de revolta si intrase in colimatorul "organelor".
Copia dosarului lui Alexandru Tacu - eliberata de CNSAS si confirmata pagina cu pagina de stampila rosie a institutiei - lasa sa se intrevada o imagine de cosmar: zeci de iude contemporane (in cvasitotalitate neevrei...) colcaind in preajma bibliotecarului si cautand sa-l ofere pe tava spre dureroasa sacrificare. Printre motivatiile iudelor, ca pentru a-mi intari o afirmatie anterioara, se numara si ravnirea modestului post de bibliotecar in intreprindere...
Parasind insa Golgota lui Alexandru Tacu si revenind la Christos, nu este lipsita de interes o interpretare diferita a celor intamplate in luna Nisan anul 33. Cartea sfanta a islamului, Coranul, il aduce pe fiul lui Dumnezeu - tradat de Iuda - tot pe dealul Golgotei. Numai ca islamul opreste similitudinea aici. Dupa Coran, Atotputernicul n-a putut tolera ca Fiul sa sfarseasca pe cruce. Si-atunci, in Atotputernicia Sa, a facut o alta minune. Si-a readus Fiul in Dreapta Sa, iar pe Iuda l-a pironit pe crucea ispasirii, ca o pedeapsa imediata pentru marsavia tradarii.
De buna seama, o astfel de interpretare este pentru noi, toti crestinii, o erezie profunda. Totusi, sensul adanc al unei astfel de erezii poate fi regasit in dorinta de dreptate a unui popor simplu. Si poate ca, in dimensiunile inca greu imaginabile pe care le poate capata ecumenismul in viitor, nimic n-ar simboliza mai maret iertarea lui Dumnezeu decat acea imagine a unui Iuda substituindu-l pe Fiul Domnului la chinurile crucificarii si fiind apoi absolvit prin ingemanarea cu acesta.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1373 (s) | 22 queries | Mysql time :0.018360 (s)

loading...