Local

Sunt printre cei mai cunoscuți și iubiți dintre ieșeni! Chiar în aceste zile trec prin situații extreme și nu au voie să facă ceea ce iubesc mai mult – FOTO

Publicat: 10 apr. 2020

Această perioadă este una teribil de grea pentru toți locuitorii orașului Iași! Zeci de mii de oameni sunt obligați să stea acasă. Dintre aceștia se distinge un grup de ieșeni cunoscuți și îndrăgiți de foarte multe persoane. Din păcate, aceștia trec prin momente dificile. Trist este că nu pot face tocmai ceea ce iubesc cel mai mult. Dureros este că unii dintre ei au ajuns la limita extremă. Cu toate acestea, dau dovadă de forță psihică și emoțională. Nimic nu-i oprește să meargă mai departe și să le ofere admiratorilor momente plăcute care să-i facă să treacă mai ușor prin teribila pandemie de coronavirus. Astfel, chiar în apropierea Sărbătorilor Pascale, publicul are șansa să participe la un proiect unic în toată România

Vremurile contemporane pe care le traversează întreaga planetă sunt fără precedent! Pandemia de coronavirus face ravagii în viețile a milioane și milioane de oameni! Nici ieșenii nu sunt feriți de acestă situație dramatică. Pentru prima dată, cu toții suntem nevoiți să ne distanțăm social, să ne izolăm acasă și să trăim, comunicăm virtual. Dincolo de toate acestea, printr-o stare de fapt și mai chinuitoare, răscolitoare și absurdă trec și câțiva dintre cei mai cunoscuți și iubiți dintre ieșeni! Chiar în aceste zile trec prin situații extreme și nu au voie să facă ceea ce iubesc mai mult. Este vorba de actorii Teatrului Național (TNI) „Vasile Alecsandri” și cei ai Ateneului Național din Iași.

„Smerenia și revolta trebuie să fie ceea ce să ne treacă prin minte în fața acestui prăpăd”

În fața acestui prăpăd, așa cum îl numește unul dintre marii actori ai Naționalului ieșean, dar și al teatrului românesc (are 50 de ani de actorie – n.r.), Emil Coșeru mărturisește că realitatea este una teribil de grea.

„Oooo, cum să nu-mi fie dor de scenă, de public și de tot ceea ce iubesc eu cel mai mult? Mă gândesc și la publicul nostru drag și la faptul că nu au o vină pentru că nu ne pot urmări și admira pe scenă. Din păcate, în fața acestui prăpăd cum nu a mai fost, mă gândesc acum și la cei care fac teatru independent, pentru că sunt mulți tineri pe care-i cunosc. La ei e foarte greu pentru că nu mai au din ce să-și câștige existența și chiar e ceva critic… Am văzut că la București au fost colegi care au intervenit să-i susțină și să-i ajute, la fel cum facem noi la Iași.

Apoi, acum cred că toți dintre noi trebuie să fim mai smeriți și, totuși, să fie o revoltă în noi atunci când vine vorba de întrebările pe care să le avem în minte legate de cauza acestui virus teribil… Da, e mare dorul de scenă, de oameni, de studenți, doar că, deocamdată, nu avem ce să facem. Sunt mulți oameni nenoriciți, doborâți… Dar, ca veste pentru public, noi la Național le pregătim spectatorilor un original și interesant proiect ce presupune un șir de poeme sensibile pe care le vom oferi ieșenilor”, mărturisește Coșeru.

„E un timp pentru meditație, pentru acumulare”

Pe aceeași linie, actorul și regizorul Radu Ghilaș vorbește despre ce înseamnă o asemenea experiență pentru un artist.

„Eu am avantajul că stau la casă, am curte… Sunt copiii, familia lângă mine și petrec momente plăcute și utile cu ei. Apoi, e mult timp de citit, de documentat și de acumulat pentru când va veni momentul să revenim la iubitul nostru teatru, la întâlnirea cu colegii, prietenii și cu scena. Desigur, e mare dorul și dorința de a face ceea ce-ți place și de a fi pe scândură, așa cum spun actorii, doar că nu se poate acum. Mai greu e pentru cei care fac teatru pe zona independentă și care traversează clipe grele. Chiar și la Iași apăruse acest proiect, înainte de pandemie, al «Teatrului din Stejar» și chiar avea succes, venea publicul, doar că acum totul s-a năruit.

Știți, noi în România am rămas tot cu trecutul, cu socialismul. Adică bugetarii sunt favorizați, sunt la polul opus milionarii, dar nu e nimic pentru micii întreprinzători, ei sunt lăsați ai nimănui. Ori asta se întâmplă și cu teatrul independent. După, totuși am văzut mulți actori pe rețelele de socializare în diverse ipostaze și, așa cum spune și Radu Afrim, cred că, totuși, ar trebui să păstreze o anumită decență, un echilibru în ceea ce fac. Daaa, e tare greu acum pentru fiecare, însă, depinde foarte mult de câtă forță mentală, psihică ai pentru a trece prin toate acestea… Și, da, cum să nu-ți lipsească scena, publicul și să aștepți mult doritul moment al revederii!”, arată Radu Ghilaș.

Gând dureros de dor pentru lumina reflectoarelor

Și pentru familia de actori Adi Carauleanu și Doina Deleanu de la Teatrul Național nu sunt momente ușoare.

„Am ales să ne retragem la țară în aceste vremuri. Nu avem ce face, dar trebuie să fim în siguranță acum… Ehhh, cu să nu fie dureros că nu poți fi pe scenă, în fața publicului și în lumina reflectoarelor? Dar, cu optimism și speranță, așteptăm momentul revenirii, al frumoasei și sincerei întâlniri cu spectatorii. Până atunci, poate e bun și acest timp de gândire, de lectură și de momente frumoase cu familia”, spune Carauleanu.

Și colegul său Călin Chirilă duce lipsa farmecului pe care doar teatrul îl poate oferi.

„Da, aiurea și nașpa… Stăm acasă mult. Eu mă reîntâlnesc, chiar mult, cu studenții mei de la Universitatea de Arte în lumea virtuală. Facem ce se poate în asemenea clipe. Nu ai cum să nu simți lipsa universului pe care-l iubești. Mai greu, chiar la limită, e pentru colegii de breaslă din teatrul independent care, acum, chiar că au parte de viață grea… În rest, să ne revedem cu sănatate la teatru, la spectacole”, transmite Călin Chirilă.

„Am auzit că ne paște șomajul tehnic…”

Și actorii Ateneului Național din Iași simt presiunea acestor săptămâni de izolare și sunt îngrijorați pentru ceea ce va urma.

„Oooo daaa, e tare greu și îmi este un dor teribil după micii mei actori de la So Trupa, după spectacolele de la Ateneu, după repetiții, după public și după prieteni. Chiar am auzit că e posibil să intrăm în șomaj tehnic…, nu prea se știe ce va fi. Dincolo de toate acestea, chiar dacă am mai ieșit puțin afară, chiar la piață am văzut oameni care în loc să fie mai solidari, mai umani parcă s-au înrăit mai mult… Oricum, cred că ne vom schimba cu toții după ce se va termina totul, poate vom fi mai profunzi și mai aplecați către lucrurile adevărate, cel care într-adevăr merită.

E o perioadă grea… Chiar am colegi ce activează în teatrul independent, mulți la București și care au familii! Din păcate, mulți au venit acasă la părinți pentru că nu mai aveau efectiv bani să trăiască, de chirie. Totuși, dincolo de toate acestea, eu sunt o fire optimistă și cred că totul va fi bine, că vom reveni la normal”, povestește Ana Hegyi.

„Nimic nu va mai fi la fel după toate acestea…”

Pe de altă parte, unul dintre cei mai interesanți și valoroși actori din noua generație, Dumitru Florescu, crede că, după pandemie, nimic din ceea ce a fost până acum nu va mai fi la fel.

„Sincer, pentru mine personal acestă perioadă de stat acasă e una foarte ok! Chiar îmi place, asta e firea mea, că am mai mult timp liber și știu clar ce am la dispoziție și cum să mă desfășor. Și, dacă trebuie să facem asta pentru a fi în siguranță și a trece cu bine, atunci e important să respectăm regulile. Acuma, cum să spun că nu-mi este dor de teatru, că-mi lipsește scena, rolurile și viața de artist, colegii și întâlnirea cu prietenii!

Aș fi nebun să spun că nu e așa… Acum, să vedem cât va mai dura, deoarece, chiar după ce vor fi reduse multe dintre restricții, vor fi anulate, multe se vor schimba și nu cred că devreme vor mai putea fi organizate spectacole cu public numeros. Sincer, eu cred că nimic din ceea ce a fost până acum nu va mai fi la fel, ne vom schimba multe din comportamentele și felul nostru de a fi”, simte și Dumitru Florescu.




Adauga un comentariu