Magazin

Tabuurile sexuale din Evul Mediu si reglementarile Bisericii

Publicat: 31 mai 2013
1

Fara Biserica Crestina medievala Sigmund Freud ar fi ratat o mare cantitate de material de lucru. Multe dintre ideile despre sexualitate sunt de raportat la aceasta epoca, la restrictiile si optiunile fie confuze, fie exacerbate ale Bisericii…Nu exista niciun aspect al vietii sexuale care sa nu fie abordat de institutia religioasa, care putea sa impuna condamnarea la moarte pentru adulter, dar la fel de bine sa coordoneze prostitutia considerata un rau necesar.

In ciuda opozitiei generale fata de partea fizica a relatiilor, Biserica se pare ca era foarte interesata de subiect. Cateodata intalnim descrieri ale actului sexual atat de detaliate incat lasa impresia ca au fost scrise nu fara urma de entuziasm. Se impune intrebarea daca teologii timpurii, angajandu-se in polemici interminabile despre sex, nu erau cumva incercati de frustrarile provocate de un trup pe care il negau cu incapatanare. Biserica interzicea exprimarea deschisa a dorintei sexuale, dar conceptul medieval de iubire curteneasca sugereaza ca admiratia si adoratia puteau fiinta cumva intre dorinta erotica si atasamentul spiritual. Unii scriitori o defineau drept o adoratie contradictorie, reunind imoralitatea cu moralitatea, pasiunea cu disciplina, umilinta cu extazul, umanul cu transcendentul. Iubirea curteneasca are ca motiv recurent cavalerul care se indragosteste de o domnita maritata, idealul femeii intangibile. Acesta o admira de la departare si este capabil de orice sacrificiu in numele iubirii pure. Trubadurii foloseau din plin tema iubirii in cantecele lor, care era un fel de sublimare a sexualitatii.

Pentru oricine lua in serios morala crestina, sexul strict ca placere iese din discutie. Celibatul este modelul ideal de comportament, iar sexul reprezinta doar o parte a casatoriei. Sexul inainte de sau in afara casatoriei era un joc periculos care nu rareori rezulta in pronuntarea sentintei capitale. Dar nu doar Biserica era cea care dezaproba copulatia si adulterul, ci si nobilii, care trebuiau sa se asigure ca urmasii le impart sangele. Un exemplu de iubire curteneasca degenerata este acela al regelui Filip al IV-lea cel Frumos, care afland ca cele trei fiice ale sale aveau relatii cu unii dintre cavalerii sai, a ordonat ca ei sa fie eviscerati in public si ele trimise la manastire. Ceva mai libertina era viata in mediul rural, unde relatiile fizice tineau de rutina. Adesea preotii ii fortau pe „pacatosi” sa se casatoreasca si totul era dat uitarii.

Reglementarile sexuale ale Bisericii
Biserica avea grija sa impuna reguli si in viata sexuala. Orice altceva in afara pozitiei misionarului era considerat nenatural si deci un pacat. Preotii nu favorizau alte pozitii pentru ca in opinia lor subminau rolul dominant al barbatului in societate. Iar sexul oral sau anal ieseau din discutie pe motiv ca nu avea de-a face cu procreatia, ci cu placerea, negata de puristii care vedeau in act doar aspectul practic. Pedepsele pentru pozitiile „deviate” puteau fi foarte severe: trei ani de penintenta pentru femeia deasupra, sex oral sau sex a tergo. Aceasta era pozitia oficiala a Bisericii, dar unii teologi mai progresisti incep sa se indoiasca de reglementari. Albertus Magnus permite de pilda folosirea a cinci pozitii, dar tot insista pe naturaletea pozitiei misionarului. 

Opinia Bisericii despre homosexualitate este exprimata foarte clar de catre teologul Petru Damian in Cartea Gomorei. Sodomia era vazuta ca un act impotriva naturii, la fel ca masturbarea sau sexul anal. Tome de Aquino a extins definitia sodomiei la toate actele care nu implicau penetrarea vaginala. Totusi, Biserica nu incepe persecutia impotriva „pacatosilor” mai devreme de secolele 12-13. Sodomia se pedepsea cu moartea, adica ardere pe rug, spanzurare sau suspendare in cusca de fier in cazul preotilor. Avem totusi dovezi in legatura cu homosexualitatea unor personaje celebre, cum ar fi Richard Inima-de-Leu, care si-ar fi cunoscut sotia, pe Berenegaria, in timpul unei relatii cu fratele sau, viitorul rege Sancho al VII-lea al Navarrei. In epoca mai circulau zvonuri si in legatura cu relatia dintre el si Filip al II-lea al Frantei.

Unul dintre accesoriile cele mai populare in Evul Mediu era asa-numitul „codpiece” (engleza medie „cod”=scrot), o bucata de material atasat pentru a supradimensiona organele genitale. Materialul era umplut cu bumbac sau rumegus si lipit de panataloni. Alt simbol al virilitatii consta in moda pantofilor numiti „poulaine”, acei pantofi lungi, cu varful indreptat in sus tocmai pentru a induce ideea penisului erect. Peter Bruegel, pictorul, reprezinta adesea aceste doua motive ale masculinitatii, un tablou celebru fiind acela al lui Henric al VIII-lea. Biserica numea aceste obiceiuri „moda satanei”. In ceea ce le priveste pe femei, se pare ca Evul Mediu nu era strain nici de dildo…ba mai mult, instrumentul este pomenit in mai multe carti de penitenta, care impun pedepse de cinci ani in zilele de sarbatoare.  Cuvantul insa nu este folosit mai devreme de perioada renascentista, conform Oxford English Dictionary, dar o explicatie invocata ii atribuie originea in „dilldough”, o bucata alungita de paine condimentata cu marar. Unii scriitori fac aluzii la popularitatea instrumentelor importate din Italia.

Ideea ca celibatul este singura cale de glorificare a divinitatii este intruchipata de fecioara Maria. Virginitatea era un ideal inalt, dar in practica rareori implinit, si de tarani, si de nobili. Dar era posibila redobandirea fecioriei, daca femeia isi marturisea pacatele si isi petrecea restul vietii in manastire. Femeile care alegeau aceasta cale erau absolvite de asa-zisul rol in pacatul originar si se integrau in cultul fecioarei. Ca fapt divers, centura de castitate, atribuita in general evului mediu, este o inventie a secolului al XIX-lea.

Dincolo de apologia castitatii, prostitutia prospera, indiferent daca era sau nu aprobata de Biserica. In orasele mari prostituatele isi practicau meseria in anonimat si o considerau onesta si esentiala. Pentru o vreme Biserica a fost si ea de acord cu prostitutia, ca metoda de prevenire a adulterului si homosexualitatii, deci era un rau necesar. Chiar Toma din Aquino, un teolog foarte dogmatic, recunostea ca daca aceasta ar fi abolita, voluptati neinfranate ar pune stapanire pe societate. Cele mai respectabile prostituate lucrau in bordel („stew”). Majoritatea satelor dispunea de unul. In unele dintre ele femeile trebuiau sa poarte o marca de identificare, adica un articol de imbracaminte cum ar fi un val cu o dunga galbena. Cele care practicau in afara bordelului se expuneau atitudinilor mai aspre ale societatii. Riscau incarcerarea, torturile sau mutilarea.

In cursul evului mediu, Biserica a fost mai preocupata de placerile si pacatele rezultate din actele sexuale nenaturale decat de problema contraceptiei. Teologii dezaprobau contraceptia si totusi nu se preocupau foarte multe de denuntarea sa comparativ cu alte practici pe care le considerau mult mai grave. Contraceptia on priveau ca pe o problema morala minora, nu ca pe un pacat mortal. In afara de coitus interruptus, exista anumite referinte la prezervative. Acestea constau atunci in basici si intestine intretesute si refolosite de multe ori. Oricum problema era mai degraba prevenirea sifilisului decat contraceptia. Versiuni mai tarzii ale prezervativului intrebuintau panza de in, iar prima uzanta contraceptiva a prezervativului dateaza de la jumatatea secolului al 17-lea. Femeile se foloseau uneori de niste tampoane cu varii ingrediente menite sa actioneze ca spermicid. Una dintre retete consta intr-un amestec de curmale, scoarta de acacia si miere, in care se inmuia tamponul.

Daca se intampla ca barbatul sa fie impotent, Biserica il aducea in fata unor investigatori privati, care erau de fapt femei batrane care analizau starea generala de sanatate a barbatului si indeosebi organele genitale. Daca se constata o deformare a penisului sau vreun alt motiv al imposibitatii consumarii casatoriei, se permitea separarea cuplului. Multi medici europeni sunt tributari invataturii islamice, prima care prescrie medicatie pentru tratarea disfunctiilor erectile, combinand tratamentul cu medicamente de cele mai multe ori cu administrare orala si dietele.
sursa: historia.ro





Adauga un comentariu