News Flash:

"Teatrul nu va ramine fara spectatori"

25 Octombrie 1999
1412 Vizualizari | 0 Comentarii
•dialog cu Marfa Axenti, scenograf la Teatrul National "V. Alecsandri"

De 25 de ani, Marfa Axenti este scenografa a Teatrului National "Vasile Alecsandri" Iasi, avind pina acum peste 120 de piese pe care le-a ilustrat scenic si vestimentar, si fiind, in timp, colaboratoarea apropiata a unor regizori de prestigiu ai tarii. Absolventa a sectiei de scenografie a Academiei de Arte "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, Marfa Axenti a ajuns in 1975 la Iasi, si a ramas o ieseanca pina la capat, chiar daca a avut ocazia unor realizari de spectacole si in alte orase importante ale tarii. Dupa atitia ani dedicati scenei de teatru, Marfa Axenti are ce spune, dar mai ales, stie ce inseamna tetrul si rosturile lui.
•Dna Marfa Axenti, daca ar fi sa faceti o retrospectiva a anilor din teatru, care sint piesele cele mai importante si regizorii cu care ati lucrat?
•Din cele peste 120 de piese la care am lucrat, nu cred sa fie una care sa nu-mi fie draga. Daca totusi ar trebui sa aleg, cele mai vii imi sint in memorie realizarile din ultimii 10 ani, care au venit si pe fondul deschiderii culturale. Am lucrat cu Alexandru Dabija, la "Adunarea femeilor", Gilcevele din Chioggia", pentru care am si primit aprecierea de cel mai bun scenograf al anului, in viziunea unora dintre criticii de teatru. Apoi, cu Mircea Marin, la "Sinucigasul", "Acesti nebuni fatarnici", "Cu cartile ascunse", cu Ovidiu Lazar la "Cele patru picioare ale mesei", cu Cristian Hadjiculea, la "Azilul de noapte" si, desigur, cu Alexander Hausvater, in cunoscuta "Teibele si demonul ei" si, acum, la "Roberto Zucco". Acestea au fost, de fapt, si marile mele succese profesionale.
•Ce inseamna, in mod concret, arta scenografiei si care este rolul ei in imaginea spectacolului?
•Daca pina pe la inceputul secolului scenografia avea mai mult un rol decorativ, si participa mai putin activ la realizarea unei piese, de atunci si pina azi ea a evoluat foarte mult, spectaculos chiar, ajungind sa fie la fel de importanta ca si jocul propriu-zis al actorilor. La nivelul teatrului contemporan, conceptia regizorului si cea a scenografului realizeaza stilistica unei piese. Astfel, pentru a oferi unui spectacol incarcatura si sensul dorite, scenografia, arta a punerii in valoare a spatiului de joc, trebuie sa devina sugestiva si sa spuna ea insasi ceva spectatorului. Se poate ajunge pina acolo incit lumina sau semnele decorative sa devina metafora unui spectacol. Este ca in cazul teatrului de papusi: degeaba actorul minuieste foarte bine papusa, daca ea este urita sau inexpresiva. Scenografia este o papusa, in acest sens, iar mie imi place sa fie frumoasa.
•Foarte des, pe textele clasice ale dramaturgiei apar scenografii cu totul inedite, asa cum s-a mai vazut Skhaspeare proiectat in cu totul alte epoci istorice, spre exemplu. Se poate vorbi de o revolutie in arta spectacolului?
•Nu este propriu zis o revolutie, ci o permanenta incercare de a schimba decorurile, mai ales daca textul are universalitate si atemporalitate. In acest sens, pina prin anii 1950 s-au incercat mai toate combinatiile posibile de realizare scenografica. Desigur, o astfel de schimbare poate modifica mesajul, sau stilul. Insa selectia stilului este foarte importanta. Se poate incerca orice, dar sa se evite kitsch-ul, prostul-gust si exagerarile... sau incompatibilitatile de esenta intre text si decor. De fapt, aici se incheaga dialogul regizor - scenograf.
•Intr-o lume bintuita de informatie si comunicatii de tot felul, cum credeti ca se mai defineste conditia teatrului, puternic concurat de alte mijloace asa-zis artistice?
•Despre conditia teatrului, in societatea contemporana, se discuta de 50 de ani si mai bine. Eu nu cred ca teatrul va ramine fara spectatori, indiferent de oferta altor domenii, ci cred ca totul tine de educatie. Fiecare spectator isi ia cit poate dintr-o piesa. Depinde in primul rind de cei care fac teatru sa-l adapteze cel mai bine publicului, si lumea va continua sa fie de fata. Iar faptul ca in teatru se realizeaza cea mai directa comunicare artistica face ca acesta sa existe din antichitate si pina azi. Si va exista intotdeauna.
Liviu Apetroaie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4545 (s) | 22 queries | Mysql time :0.310335 (s)