News Flash:

Titlu simplu, poezie incandescenta

5 Iunie 2000
1261 Vizualizari | 0 Comentarii
Simion Bogdanescu, poet din partile Birladului, vine la Iasi cu tot felul de ganduri, inclusiv cu cel de a publica poezie. Asa a facut de curand, la editura Timpul, din urbe, unde a scos un nou volum, pe numele sau "Soc", pe care l-a lansat de cateva zile la Seara Revistei xConvorbiri literarex. Volum interesant, despre care au vorbit, in cadru oficial poeti ieseni, sau neoficial, cei care au participat, si care se impune in mod direct cititorului, prin substanta lirica si curaj de literat. Simion Bogdanescu a ajuns la maturitate, din punct de vedere al creatiei, a publicat, de-a lungul anilor, iar acum este in fata volumului important al mersului sau liric. Cu "Soc", autorul isi definitiveaza o etapa importanta a vietii de poet, in primul rand prin aceea ca reuseste un joc poetic complex, mergand spre exaustiv, in sensul ca discursul are, atat o multitudine de valente ideatice, mergand pana la aforism si maxima filosofica, dar si o incarcatura consistenta de desfasurari stilistice, din care nu lipseste nici versul clasic, nota a descifrarii spatiului poeziei, nici exercitiul postmodernismului, al versului alb, cu un ritm interior intuibil.
Greu de spus de ce "Soc", cata vreme poemele lui Simion Bogdanescu au o liniste aparte, au echilibru si adancime, si mai putin amprenta liricii agresive... poate si pentru ca a vorbi simplu si linistit despre lucruri importante poate fi un soc sau mai degraba o revelatie. In fapt, spatiul sacralitatii nu-i este strain, unele versuri avand ecourile unor psalmi arghezieni, ori ai lui Blaga, iar spatiile de actiune ale imaginatiei poetice avand aura lucrurilor de deasupra fruntii inalte de boem. "Pogoara, Doamne, limbile de piatra/ Fa spicele sa se-ncunune pe cetate/ si raul peste capete albastre/ de la copiii morti mangaind..."
Mai mult decat atat, Simion Bogdanescu, om cu dragoste si prietenie, plin de viata si de aventuri tinand de spirit, ramane totusi un elegiac, ori un sonetist cuprins de doruri ascunse, cu adevarat neintuibile si replicande in tot soiul de erori pe care le-am putea savarsi privindu-l simplu. Un exemplu: "Cerboaica de zapada elegie/ mai alba decat mie mi s-ar scrie/ Sangele tau cerboaica poezie//
Creierul meu cu urme de pisica/ un tigru destramat ridica/ tacerea unui mort de sticla...// (Elegie alba)
Si ar mai trebui sa amintim la Simion Bogdanescu placerea de a scrie versuri, devenind, fara doar si poate, o sansa de a se insingura in mijlocul altor personaje decat cele ale zilei. O singuratate nesingura il urmareste, iar lucrurile simple au mult mai multa apropiere fata de un individ care prefera sa vada timpul nascut din lilieci, ori din liniile palmei, ca sa nu mai amintesc de ploaie sau de serpi, decat din simpla lui nastere, asa cum va fi fost ea. Personal, il accept pe Simion Bogdanescu ca poet, dar mai ales ca om lipit poeziei, pentru ca am o puternica impresie ca traieste destul de mult, dar, mai ales, traieste ceea ce scrie.
"Aiurare. Trilioane de pasari./ Catapeteasma. Punct./ Unde sa gasesc ciripitul din creie?/ Unde, mana lacoma?/ Punct.//
Deasupra vad sapte vrabii/ in sapte puncte cardinale/ vrabiind...//
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1419 (s) | 22 queries | Mysql time :0.024289 (s)

loading...