News Flash:

"Toata arta este in esenta poezie"

26 Iunie 2000
1224 Vizualizari | 0 Comentarii
Cu un subtitlu interesant si provocator - poephilosophii - care ar avea, ca prime sensuri, ori poeme filosofice, ori filosofii poetice (ambele pretentioase, motiv pentru care le vom evita), Florin Tupu (de aceasta data il numesc pe numele adevarat, pentru ca la anterioara prezentare de carte l-am botezat Tapu) revine pentru public printr-o noua carte de versuri, "Catapeteasma interogatiei", aparuta recent la Editura Fides Iasi, in colectia Eidos. Mai mult decat atat, alaturi de versurile dintre coperti, Florin Tupu semneaza si o "Interfata", care trebuie inteleasa ca o prefata, dar si grafica dintre secventele poematice, reusind, trebuie spus, cateva desene inspirate. Desi se invarte prin centrul orasului, n-am reusit sa-l cunosc personal pe autor, poate si pentru faptul ca prefera alte cercuri poetice, ori poate nu prefera nici unul, lucru sesizabil si din tipul scrierilor sale. Un tip atipic pentru Iasi, oras care cultiva o poezie a metaforei libere si desprinse de unele reguli. Dar asta nu inseamna ca Florin Tupu este cadrat unui anumit gen, ci doar ca incearca ceea ce singur numeste poephilosophii. Si, asa cum se poate vedea si din prefata, miza poetului este cea a unei semiotici, a limbajului nemijlocit de explicitari. Nu intamplator, autorul apeleaza la sistemica analitica a filosofiei secolului al XX-lea, amintind, ca repere, intre altii pe Noica si Wittgenstein. Din Noica, in primul rand faptul ca "filosofia te invata sa gandesti, si nu te invata adevarul" (citatul e un pic recompus de autorul cronicii de fata), iar din Wittgenstein "eliberarea de constrangerile lingvistice, temperamentul acesta ermetic, de avangarda, al abordarii literare, ceva mai degraba experimental, dar in dauna alinierii univoce." In fine, tot de aici, "paradigma esti tu! Abia dupa aceea vine si intelepciunea. Filosofia nu-i nimic, dar prin ea, restul este totul..." Pornind, asadar, de la aceste considerente teoretice pe care Florin Tupu si le asuma, putem purcede la lecturarea poeziei. Si nu ne ramane decat sa remarcam consecventa poetului de a da definitii si, la limita, maxime si aforisme, cu intentia de a numi pe scurt si dincolo de limbajul specializat al filosofiei stari, realitati, sentimente. Cu amendamentul ca acestea sunt supuse periodic indoielii metodice, vizavi de capacitatea cognitiva a individului si de modul in care aceasta poate comunica ceea ce devine certitudine: "libertatea este frumoasa frumoasa frumoasa/ si a nimanui". As aminti aici cateva titluri care se leaga direct de cele spuse mai sus: "Exegez", "Psihoza", "Reflexiva", "Excluziune", "Configuratie", "Silogism", "Deconstructie", "Antiteza", "Antinomie", "Principiu de indentificare", "Adnotari limitative (I, II, III), "Subpoeme autoemergente" etc. Numai aceasta enumerare de titluri tradeaza orizontul spre care priveste poetul, precum si influenta, dar mai ales preocuparea filosofiei. Faptul ca ideile filosofiei pot trece in limbaj poetic, asa cum faceau, odata, Blaga, Barbu, sau Nichita, la noi, si multi altii in lume, ca sa nu mai vorbim de romantici, nu este o noutate. Importanta este rezolvarea acestei transgresiuni cu ajutorul limbajului postmodern, care guverneaza, mai mult sau mai putin, literatura actuala. Lucru pe care Florin Tupu il rezolva destul de bine, folosind termeni curajosi, uneori pretentiosi, in repetate randuri aparand conceptualizari cu o marca evident filosofica, de unde si o anumita dificultate de a surprinde de la inceput mesajul poetic. Si pentru a nu continua prea mult un discurs teoretic, sa dam cuvantul autorului, amintind ca intr-una dintre poezii il citeaza pe Heidegger: "Toata arta este in esenta poezie". Subpoeme emergente 1. strainul relativ din fiecare sunt eu coasa ce taie personalitate focul vetust ce parleste motivul suprafetei de spiritualitate 2. dilatarea sperantei pe prispa utilitatii pasii senzatiei imi toarna in poarta pudoarea reala a vietii migdala 3. analog cu lacrima pe portiuni de iertare visul maniei de-a trece prin mine si ratacirea mea in undele impertinente ale scolasticii 4. dar nu eu sunt osmotic al razei batranul valorilor subdominandu-ma sacralitatea principiului sintetizat peste idealul desfiintat al fanteziei 5. afla-se sangele meu detasat cursul lui lenes peste etern interogatia apocrifa spargandu-mi inima un ciocan surogat vantul imprastiindu-ma 6. frica este imaginara ulciorului sarutandu-i mireasma in pielea unui etocrat treceam mangaindu-mi-se instinctia filosofala 7. urmarit fiind mereu de oximoron si nebinecuvantat
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1248 (s) | 24 queries | Mysql time :0.014765 (s)