News Flash:

"Totusi, domnule, pune-ti un avocat"

4 Iulie 2000
1105 Vizualizari | 0 Comentarii
Va marturisesc, stimati cititori, ca in alegerea titlului insemnarilor acestora selectia a operat greu. Aceasta, pentru ca va supun atentiei si - mai incape vorba? - judecatii (!) un fapt (caz) mai altcum, adica nu din acelea intalnite la tot pasul si care, prin banalitatea lor, adesea sufocanta, ne lasa indiferenti. Doresc sa cred ca ceea ce va voi relata aici poate sa nasca intrebari de genul: Este cu putinta asa ceva? Ei bine, eu va voi raspunde prompt: Da, inca mai e posibil si asa ceva! Dar sa vedem unde ne aflam... Impreuna cu "eroul" principal al insemnarilor mele ne aflam pe salile Tribunalului tremurand febril - frisonati chiar - in cautarea avocatului capabil sa demonstreze ca adevarul si dreptatea nu pot fi fortate sa delireze. Dar cu o singura conditie (sine qua non!): sa aiba la temelie probe indubitabile, de nezdruncinat! Asadar, ingaduiti-mi sa vin cu datele reale ale cazului (osatura oricaror argumente!). O fac scurt, concis si cat mai comprehensibil. Din motive absolut particulare, voi folosi doar initialele persoanelor vizate. Voi consemna insa, exact elementele, circumstantele, conditiile care au iscat cazul (faptul) respectiv. Caz (fapt) care - spre crunta noastra mahnire - a continuat sa genereze consum de nervi. Si de bani! De fapt, de la bani a si pornit toata tarasenia. Deci, sa-i dam drumul. Prin decizia 179943 din 27.08.1998, Directia pentru Munca si Protectie Sociala Iasi ii stabileste lui C.L., la cerere, pensia pentru munca si limita de varsta. Nemultumit (vadit nemultumit) ca pensia respectiva este mai mica decat aceea la care are dreptul (conform cu studiile, vechimea si gradele didactice), a contestat in termen legal. Observand ca nu i se raspunde la timp, revine cu inca doua contestatii (inregistrate la 04.12.1998 si 02.02.1999). Dar nici acum nu primeste raspuns. Cheama in judecata DMPS Iasi. La proces, insa, reclamantul este consternat de ceea ce aude: completul de judecata (presedinte G.M.) ii respinge actiunea motivand astfel (citez din sentinta civila nr. 102, data in sedinta publica din 1 septembrie 1999): "cererea reclamantului adresata instantei este tardiv formulata pentru considerentele care urmeaza: Reclamantul a primit decizia nr. 380/22.10.1998 la data de 13 noiembrie 1998 conform borderoului de la fila 23 - dosar si a formulat contestatia la data de 14.06.1999, deci peste termenul de 30 de zile prevazut de lege". Veti spune stimati cititori: Pai, ce nu-i clar aici, dom'le? Ce mai vrea reclamantul acesta din moment ce n-a contestat in termen? Raspunsul reclamantului este, insa, blitz, dezarmant si naucitor (da, pentru DMPS este naucitor!). Iata-l: "Nu am primit decizia 380/22.10.1998 de care se prevaleaza cu atata nonsalanta DMPS Iasi". Hai sa facem ideile cat mai ductile, sa ne exprimam cat mai prob, cat mai in spiritul adevarului (numai in spiritul adevarului!). Si pe intelesul tuturor. Deci, la contestatia reclamantului, Directia pentru Munca si Protectie Sociala sustine ca a raspuns prin decizia sus pomenita. Decizie pe care contestatarul o astepta cu sufletul la gura ca doar era vorba de banutii lui. In paranteza fie spus: trebuie sa fii cel putin ridicol, daca nu cumva chiar tont, ca sa crezi ca dumnealui, reclamantul, nu ardea de nerabdare sa afle ce raspunde DMPS-ul la contestatie si, daca va fi cazul, sa atace iarasi (si tot in termen) acest raspuns!! Asta este clar! Absolut clar, nu incape nici urma de indoiala, echivoc, ambiguitate, incertitudine! Adica - spus mai pe romaneste - e la mintea curcii! Revoltat, tensionat (dar, spre norocul lui, neepuizat, inca, sufleteste), reclamantul nu depune armele, incapatanandu-se in ideea ca adevarul e de partea sa. Intra in posesia unui document: adresa nr. 562 din 29.10.1999 eliberata de catre OJP - Oficiul Iasi 11. Exact ceea ce-i lipsea. Este actul care inseamna proba peremptorie, indubitabila, irecuzabila, apodictica in aflarea adevarului! Va rog, stimati cititori, sa turati la maximum motoarele atentiei. Consemnez aici, in intregime, continutul documentului respectiv (act pe care reclamantul marturiseste ca-l tine la strasnica pastrare in dosul icoanei din locuinta sa): "Catre Domnul L.C.... Urmare a cererii dvs. din 25.10.1999, inregistrata la noi la nr. 72, va comunicam urmatoarele: din verificarile efectuate de noi, reiese ca in ziua de 13 nov. 1998 si nici ulterior acestei date (13 nov. 1998) nu a sosit pe adresa dvs. corespondenta din partea Directiei Generale pentru Munca si Protectie Sociala Iasi"; am incheiat formidabilul (naucitorul) citat. Este limpede pentru orice om (fie chiar si cu creierasul mai puturos!) ca DMPS Iasi poate face dovada ca a trimis decizia respectiva (prin borderou, fila...). Dar - atentie - Nu poate face (oricat s-ar trudi!) dovada ca reclamantul a primit decizia respectiva! Concluzia este de domeniul evidentei imediate. Iat-o: respectiva decizie ori a cazut din neatentie sub mesele vreunei incaperi ale DMPS (de ce n-ar fi posibil?), ori - ceea ce poate fi la fel de plauzibil! Asta-i! Non tertium datur! Quod erat demonstrandum! Adevarat este ca la sedinta publica din 01.09.1999 reclamantul, nebanuind cum stau lucrurile, nu avea in buzunar "Asul" (relevantul act eliberat de catre oficiul postal). De aceea a si fost expediat repede ("scurtcircuitat") de catre presedintele completului de judecata (G.M.). Desigur va imaginati ce a urmat. A urmat exact ceea ce se impunea "cu asupra de masura" (vorba poetului): recurs la Curtea Suprema de Justitie! Aici (pe 14.03.2000) reclamantul nu a avut nevoie decat de un minut si 25 de secunde pentru a fi convingator! Aceasta, pentru ca actul (pastrat cu grija in spatele icoanei!) a prevalat, facand astfel superfluu orice alt argument. Adagiul latin "res non verba" devenise mai operant si mai actual ca oricand. Deci, contestatarului i-a fost admisa actiunea, urmand ca pe 10 iulie a.c. procesul sa se rejudece la Curtea de Apel Iasi (Contencios administrativ). Deunazi am stat indelung de vorba cu reclamantul si familia sa. Asteapta cu nerabdare (anaioasa nerabdare) deznodamantul. Continua sa creada in dreptate, in imanenta justitiei noastre! Vadit ingrijorat, C.L. a tinut sa-mi spuna: "Un amic (S.U.) mi-a sugerat sa nu ma culc pe o ureche si sa-mi tocmesc si un avocat". Desi aproape soptita, marturisirea reclamantului continua sa reverbereze in inima mea... Dumneavoastra, stimati cititori, ce parere aveti? Prof. Liviu CALCAI
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1532 (s) | 22 queries | Mysql time :0.035820 (s)