Astăzi, 29 iunie, este o zi de mare sărbătoare pentru creştini. În biserici se oficiază Sfânta Liturghie prilejuită de sărbătoarea Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Este ultima zi de sărbătoare din luna iunie. Se mai numeşte şi SânPetru de Vară. Iată cele mai importante tradiţii și obiceiuri de Sf. Petru și Pavel.
Conform spuselor din bătrâni, sărbătoarea menţionată mai sus marchează mijlocul verii agrare şi începutul secerişului. Cu alte cuvinte, dacă ziua de Rusalii (24 iunie) înseamnă cotitura dinspre vară spre iarnă, data de 29 iunie este primul semn pentru agricultori că pot începe recoltarea cerealelor timpurii.
Aceştia sunt martirii de la Roma, care au murit împreună în aceeaşi zi, în anul 67 d. Hr. Nu se ştie exact însă dacă în această zi comemorăm moartea lor sau mutarea moaştelor.
Sf. Petru a propovăduit Sfânta Evanghelie în Ierusalim şi a ajuns până la Roma, formând biserica de acolo. Tot acolo a şi murit, prin răstignire cu capul în jos, potrivit dorinţei sale, din porunca împăratatului Nero. Pe locul răstignirii lui se află astăzi Basilica San Pietro din Vatican. Sf. Petru este fratele Sf. Andrei, ocrotitorul României.
Despre Sf. Pavel se ştie că a avut trei călătorii misionare şi a murit tot la Roma, dar prin decapitare. Ei sunt consideraţi protectorii spirituali ai penitenciarelor. Postul Sf. Petru și Pavel nu are aceeași durată în fiecare an.
Dacă avem în vedere ce se zice din strămoşi, ei stau pe Lună, unul în dreapta, altul în stânga. Bineînţeles, există şi credinţa potrivit căreia Sf. Petru are cheile Raiului şi este mâna dreaptă a Lui Dumnezeu. Tot despre el se spune că are putere deplină peste ploaie şi căldură, dar şi peste grindina care ne loveşte în unele zile. Înainte de a-i da drumul din cer, el o mărunţeşte timp de 3 zile, pentru ca boabele de apă îngheţată să nu afecteze foarte mult ogoarele. Atunci când, înainte de ploaie, se aude un huruit mare în nori ori tună înăbuşit, se zice că Sf. Petru a pus piatra la fiert pentru grindină.
În poveştile populare, el e descris drept un om obişnuit, care se îmbracă în straie ţărăneşti şi creşte vite, lucrează pământul sau merge la pescuit. În alte poveşti e descris ca fiind o divinitate celestă. Se spune că la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz, Sânziene), el poate fi văzut, timp de o clipă cât se deschid cerurile, la masa împărătească, în dreapta Lui Dumnezeu.
Iată ce se mai spune ori se mai crede despre data de 29 iunie:
Viaţa la ţară este plină de semne, superstiţii şi obiceiuri. Multe nu au o bază reală sau religioasă, dar continuă să fie respectate, în ideea că aşa este moştenirea din bunici, dar şi pentru că oamenii, în general, sunt temători. Spre exemplu, odinioară, femeile nu aveau voie să toarcă astăzi, altfel se întorceau colacii daţi de sufletul morţilor. Din păcate, în vremurile noastre, aproape nimeni nu mai toarce lână sau in, aşadar vorbim strict de o superstiţie. Totuşi, în unele zone ale ţării, gospodinele dau de pomană oale cu apă, pentru ca sufletele celor decedaţi să aibă ce să bea pe lumea cealaltă. Iarăşi e strict o superstiţie, întrucât nimeni nu ştie ce se întâmplă cu noi după ce murim şi părăsim această lume.
Astăzi se mai dau de pomană mâncare gătită şi lapte, iar vasele în care se oferă sunt împodobite cu cireşe şi flori. La biserică se duc colaci, colivă, miere în faguri şi zarzăre. După ce sunt binecuvântate, ele sunt împărţite oamenilor.
Iată și alte credințe din popor:
Odinioară, în prima duminică de după sărbătoarea aceasta, în ţinutul Muntelui Găina, se ţinea Târgul de fete. După introducerea calendarului gregorian pe stil nou însă, tradiţia a fost mutată în cea mai apropiată duminică de ziua Sf. Ilie (20 iulie).
Iată ce spune un preot despre superstițiile de pe 29 iunie: