Actualitate

Tragica poveste a unei comori de 400 de ani – FOTO

Publicat: 21 aug. 2011

@ Intr-o noapte de ianuarie, o mana criminala a spart zidurile din piatra, a intrat in conac si a pus focul in toate cele patru colturi @ Focul s-a inaltat 20 de metri spre cer si s-a stins abia dupa cateva zile @ Vazand urgia, bibliotecarul Mariuta Dumitru, custodele conacului, a innebunit @ In anul 1984, conacul de la Ceplenita, al cronicarului Grigore Ureche, o bijuterie a stilului arhitectural romanesc, care a rezistat 400 de ani, era incendiat pentru a ascunde o frauda @ Primarul de la acea vreme, Stefan Oprea, primise bani de la bugetul de stat sa renoveze edificiul @ In loc sa faca acest lucru, a delapidat @ In ianuarie 1984, a primit un telefon de la Iasi, ocazie cu care a fost anuntat ca o echipa de specialisti va inspecta lucrarile de renovare @ De aceea, cu o zi inainte de a ajunge echipa de control a pus pe cineva, un om de incredere de-al sau, sa incendieze conacul ca sa-si ascunda urmele jafului @ „El o primit atunci multi bani sa repare conacul. Milioane de lei. Erau multi bani la vremea aceea. Dar o pus pe conac doua bucati de tabla si atat. Ca doar noi stim, ca traiam aici, langa conac”, a povestit Areta Gradinaru, o batrana din Ceplenita

Pe culmea dealului Ceplenitei au ramas doar niste ruine cu o aparitie fantomatica. E tot ce a mai ramas din maretia unei bijuterii arhitecturale construita in cel mai pur stil romanesc. Un mic palat, cu o suprafata de 500 de metri patrati, pe doua nivele, pardoseli de stejar, saloane mari si aerisite, mozaicuri, candelabre, pereti pictati. Avea sistem propriu de alimentare cu apa. Aceasta era captata tocmai de la 7 kilometri departare, de pe dealul Sticlaria, la Scobinti, si adusa prin olane (tuburi din lut ars) pana la conac. Sub cladire era o pivnita cu trei incaperi, care se poate vedea si astazi. Intreg ansamblul conacului era o incinta fortificata, inconjurata de ziduri de piatra, inalte de 2 metri si groase de 1 metru. Istoria a facut eforturi disperate sa salveze aceasta cladire ridicata intre 1600 – 1605, de Nestor Ureche, tatal cronicarului Grigore Ureche, si s-o aduca pana in secolul al XX-lea, cand a fost distrus de o mana criminala. Multe dintre paginile Letopisetului Tarii Moldovei au prins viata intre zidurile acestui conac. Multe decizii pentru bunul mers al tarii au fost rostite de dregatori in saloanele palatului. Totul s-a transformat, insa, in cenusa intr-o noapte de ianuarie, cand, pentru a ascunde o delapidare, primarul de la acea vreme, Stefan Oprea, a pus pe cineva sa-i dea foc.

Flacari de 20 de metri

Era intuneric, ger. Pe la miezul noptii flacarile au cuprins conacul. Focul s-a ridicat spre cer vreo 20 de metri. „Ardea atat de tare, de parca spuneai ca e ziua afara. Mai tarziu am stat de vorba cu oameni din comunele invecinate, Scobinti, Cotnari. Vedeau si ei flacarile, atat de tare ardeau. Noi, cand am vazut, am luat repede galetile sa facem ceva. Dar ce puteai sa faci cu asa o urgie? Au venit multe masini de pompieri, dar nu au putut face mare lucru. Un pompier a cazut acolo langa conac. L-au declarat mort pe loc. Am auzit mai tarziu, insa, ca si-a revenit mai tarziu la spital”, si-a amintit Radu Grigore, un batran in varsta de 87 de ani, din Ceplenita.

In aceeasi noapte, bibliotecarul, custodele conacului, Mariuta Dumitru, si-a pierdut mintile cand a vazut prapadul. Am incercat zilele trecute sa stam de vorba cu el, dar nu a reusit sa rosteasca nici macar o fraza coerenta. A iesit fum zile intregi. Tot lemnul folosit la construirea conacului a ars mocnit zile intregi. Dupa aceea, taranii, cu carutele, in special tiganii, au inceput sa care piatra. Astazi se mai vad doar ramasite din zidul de caramida. Portile mari din fier de la intrare au fost luate de un taran, care le-a folosit pentru a-si face intrarea in pivnita.

Frauda cu banii pentru conac

Destinul conacului arata ca, cel putin printre romanii de pe aceste meleaguri, furtul din bani publici sau sustragerea fondurilor alocate renovarii cladirilor din patrimoniul public sunt practici intalnite si in perioada regimului comunist. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, conacul a fost nationalizat de comunisti, care i-au dat mai multe destinatii, scoala, biblioteca etc. In 1983, cand a devenit biblioteca, adapostind cele cateva mii de volume lasate de ultimii boieri proprietari, familia Zarifopol, statul a alocat niste milioane de lei, bani multi la acea vreme, pentru renovarea conacului. Fondurile au fost date primariei, care trebuia sa se ocupe direct de lucrarile de renovare. Ea trebuia sa angajeze o intreprindere de constructii pentru a renova conacul. Primarul de la acea vreme, Stefan Oprea, a bagat banii in buzunar. In ianuarie 1984, el a primit un telefon prin care era anuntat ca o echipa de la Iasi va inspecta lucrarile de renovare. Cu o noapte inainte de sosirea acesteia, conacul a ars. Oamenii vorbesc si astazi ca primarul l-a pus pe unul din angajatii sai fideli sa dea foc cladirii pentru a ascunde urmele jafului. „El o primit atunci multi bani sa repare conacul. Milioane de lei. Erau multi bani la vremea aceea. Dar o pus pe conac doua bucati de tabla si atat. Ca doar noi stim, ca traiam aici, langa conac”, a povestit Areta Gradinaru, o batrana din Ceplenita. „Pai, unde ai mai vazut matale foc care pleaca din patru colturi? Cand arde accidental, focul pleaca dintr-o singura parte. S-a pus foc sa fie siguri ca arde de tot”, a afirmat Constantin Popa, un alt batran din comuna.

Scurt istoric

De-a lungul timpului, conacul a avut mai multi proprietari, familii de boieri. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, proprietar a fost Constantin Cantacuzino-Pascanu, participant la miscarea unionista din Moldova si care fusese exilat de domnitorul Mihail Strurdza la Ceplenita din cauza simpatiilor sale revolutionare. De aceea, monumentul istoric mai este cunoscut si sub numele de „Conacul Cantacuzino-Pascanu din Ceplenita”. In perioada 1835 – 1838, familia de boieri Cantacuzino-Pascanu a extins cladirea ridicand un etaj pe vechea structura.
In perioada celui de-al Doilea Raboi Mondial, proprietarii mosiei si ai conacului au fost Hristache Zarifopol si George si Eliza Zarifopol, unchii criticului literar Paul Zarifopol. Constantin Zarifopol a participat in perioada interbelica la numeroase raliuri (chiar si la Monte Carlo), obtinand mai multe premii cu masina sa Nash Sport.

Sperante de restaurare

Daca fostul primar comunist Stefan Oprea l-a distrus, actualul primar liberalul al comunei, Dumitru Laiu, se zbate sa-l refaca. A facut mai multe demersuri, a initiat proiecte si este hotarat sa nu renunte. „De la Ministerul Culturii ni s-a spus ca nu sunt bani din cauza crizei. Am incercat prin fonduri europene, dar deocamdata nu sunt fonduri decat pentru restaurari. Pentru lucrari de refacere nu sunt fonduri deocamdata. Sunt sanse ca in perioada urmatoare sa se deblocheze si programe pentru refacerea monumentelor istorice”, a declarat primarul





Comentarii
  • Ai terminat toate treburile comunei si acum vrei sa refaci conacul. Ai mirosit ca de aici au supt bani grei inaintasii tai si acum crezi ti-a venit si tie randul. Fa lucruri mai importante pentru comuna ca de supt iti oferim noi altceva…

Adauga un comentariu