Eveniment-Social

Tunurile pe Marian Munteanu

Publicat: 14 apr. 2016
1
Foarte rar in istoria celor 26 de ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989 s-a intamplat ca o personalitate sa fie atat de intens si isteric contestata. Este cazul lui Marian Munteanu. In 1990, el a fost obiectul unor dispute extrem de aprinse. Si nu a fost, deloc intamplator, faptul ca minerii, chemati de Ion Iliescu, l-au ales drept principala tinta. Iata insa ca si dupa 26 de ani, istoria tinde sa se repete. Desigur, la Mineriada participa cu totul si cu totul alte persoane. Si alte forte. Care este explicatia? Fara niciun fel de discutie, Marian Munteanu este o personalitate accentuata. Nu mai explic acum de ce. Am consemnat cateva trasaturi ale sale in analiza anterioara. In esenta, exceptionalismul sau consta, intre altele, in faptul ca el poate polariza la un nivel maxim atat iubirea, cat si ura. Din motive care ii privesc, liberalii nu au urmat sfatul seniorului Mircea Ionescu Quintus. Iar sfatul era ca pentru a doua functie electiva din Romania, cea de primar general, ei, liberalii, ar fi trebuit sa desemneze un membru al partidului. Si sa nu caute candidat in alta parte. Mai ales dupa ce doua propuneri validate de partid au trebuit sa fie retrase. Si, nu a spus-o Quintus, o spun eu, dupa ce Marele Partid National Liberal, sub o fuziune declansata, dar nedusa pana la capat, a reusit performanta de a-i da tarii un presedinte, care insa nu prea dovedeste ca ar fi liberal.
Ca sa inchei aceasta introducere, imi voi exprima transant opinia. In sensul ca nici Marian Munteanu nu este un liberal. Desi, indiscutabil este un om de dreapta. Si, in al doilea rand, nu prea stiu daca el ar putea fi identificat sau nu cu un om politic. Chiar asa! Este sau nu este Marian Munteanu un om politic? Mai degraba nu este. Dar ar putea deveni si, iata, mai pluteste in aer o intrebare si mai dramatica. Marian Munteanu a fost indiscutabil, in urma cu 26 de ani, un exponent de prima marime al societatii civile. Dar mai este el si azi un reprezentant al societatii civile? Sau a devenit un simplu „civil”? La intrebarile de mai sus, este greu de dat un raspuns. Poate chiar imposibil. In schimb, odata lansat in cursa pentru Primaria Generala a Capitalei, putem incerca sa raspundem altor provocari in ceea ce-l priveste. Daca el nu este un produs PNL, si nu este, atunci, in eventualitatea in care va castiga alegerile, ce va deveni? Va deveni un lider al acestui partid dupa un model rasturnat de tip Klaus Iohannis? Adica, dupa ce va avea cele mai multe voturi dintre toti liderii politici, dupa cele obtinute de presedinte, el va dori sa devina liderul de drept al Marelui Partid National Liberal? Daca va dori, va obtine acest privilegiu. Daca il va obtine, in ce directie se va indrepta PNL? Cu certitudine, acest partid va deveni mult mai circumspect in raport cu partenerii nostri euroatlantici. Va merge in directia semnalata de foste state est-europene, cum ar fi Polonia sau chiar Ungaria. Va deveni un partid mai legat decat este azi de idealuri patriotice. Un partid cu un pronuntat caracter nationalist. Si mult mai dedicat valorilor crestine. Cred ca si in ceea ce priveste raportarea fata de justitie, in raport cu alte institutii ale statului, si, in primul rand, in raport cu drepturile cetateanului, politica PNL se va schimba. Dar sa nu merge chiar atat de departe. Sa vedem, in prealabil, cu ce handicap pleaca la drum acest Marian Munteanu si care sunt atuurile sale.
La capitolul handicap, voi consemna lipsa sa de notorietate. Pare paradoxal, dar nu este. Marian Munteanu este cunoscut si poate fi apreciat de persoane care, in 1990, aveau intre 20 si 50 de ani. Evident, el va fi votat doar de o parte dintre acestea. Pentru ca, nici atunci, in 1990, el nu a fost sustinut de toti bucurestenii. Se poate spune chiar ca, intre timp, unii cetateni au virat-o ideologic catre alte partide. Asadar, el trebuie sa se faca cunoscut. Sa devina cat mai vizibil. Atacurile in forta impotriva lui, din aceasta perspectiva il ajuta. Se pare ca acest proces va fi scurt si nu prea complicat. In al doilea rand, profilul sau, atat cat este vizibil si perceput de un numar mai mare de bucuresteni, este cel mult profilul unui fost exponent al societatii civile. Ca sa elimine acest handicap, el trebuie sa dobandeasca profilul unui actual exponent. Cum ar putea-o face in conditiile in care tocmai este adoptat de un partid politic? Destul de greu. Daca nu cumva imposibil. Pe de alta parte, un comportament manifest de exponent al societatii civile ar putea sa il lipseasca de sprijinul ambelor aripi ale PNL. Iar fara sprijin politic, este un candidat mort. Cand vorbim despre handicap, nu putem ocoli, in ceea ce il priveste pe Marian Munteanu, si un alt detaliu. Intelectual pur-sange fiind si personalitate accentuata, extrem de independenta si de autoritara, Marian Munteanu sufera de un pacat al arogantei. O aroganta pe care nu si-o va putea masca in timpul campaniei electorale. In fine, ca sa inchei aceasta succinta trecere in revista a punctelor sale slabe, biografia lui, din perspectiva ultimul sfert de secol, este cvazi-necunoscuta. Ceea ce, evident, va lasa loc la nenumarate speculatii. Pe  care masinaria pusa in miscare impotriva lui deja le experimenteaza. Asupra atuurile lui Marian Munteanu, ma voi pronunta in editorialul urmator. Cel mai important insa este ca, teoretic, el are capacitatea de a-si apropia, atat electoratul fostului PNL, cat si electoratul fostului PDL. Dar cel mai important este ca ar putea sa-i scoata din casa pe multi dintre cei care, astazi, se gandesc sa nu voteze.




Comentarii
  • Pai cine pune tunurile pe el? Bai frati romani ganditi un pic! Ura fata de evreii infractori care au furat Romania nu inseamna antisemitism! Ura fata de Masoneria Oculta nu inseamna antisemitism, ura fata de strainii infractori care au furat Romania nu inseamna xenofobie, ura fata de tiganii infractori nu insemna rasism! Infractorii nu sunt nici evrei nici tigani ci numai INFRACTORI indiferent de rasa! Marian Munteanu nu este perfect dpdv politic dar numai noi romanii trebuie sa-i dam peste nas daca greseste nu Elie Wiesel care mananca paine din mana romanilor sau ONG-uri care sunt finantate de hotii care au distrus si vor sa termine Romania definitiv! Nu mai au mult!

Adauga un comentariu