News Flash:

Turbarea, boala care ucide fara mila

18 Februarie 2001
1091 Vizualizari | 0 Comentarii
•O muscatura neglijata duce la moarte sigura •La om, boala o data declansata afecteaza sistemul nervos central si provoaca moartea •Daca nu se administreaza vaccinul antirabic in primele 72 de ore de la muscatura, boala nu mai poate fi stopata

Rabia (turbarea) este o infectie, determinata de virusul rabic, care se transmite de la animalele bolnave si afecteaza, in principal, sistemul nervos central. Transmiterea bolii se face prin contact cu animalul turbat, in sensul contaminarii cu sange sau saliva. In cazul in care este de depistat un animal turbat trebuie avute in vedere pentru vaccinare toate persoanele care au luat parte la prinderea si jupuirea animalului.
Un animal turbat are un comportament ciudat: ori este prea bland, ori este prea agresiv. "La om, boala evolueaza cu cefalee, varsaturi, apoi apar semnele caracteristice: hidrofobie (repulsie intensa la un pahar cu apa), aerofobie (proiectarea unui curent de aer in fata bolnavului), afectarea nervilor cranieni etc. Sunt forme agresive de boala in care bolnavul este agitat, rupe gratii, sparge usi si de aceea necesita imobilizare obligatorie deoarece constituie un pericol pentru personalul de ingrijire. Confirmarea diagnosticului, atat la om, cat si la animal, se face prin examen anatomopatologic al creierului care are un aspect tipic si pune in evidenta incluzii virale. Preventia antirabica este utila prin vaccinare, fiind singura modalitate de a scapa de moarte. Daca in primele 72 de ore de la muscatura, persoana respectiva nu se prezinta la medic pentru a i se administra serul antirabic, nu mai exista scapare", ne-a declarat dr. Irina Teodorescu de la Spitalul de Boli Infectioase.
Pasteur a denumit agentul provocator al rabiei, prezent in sistemul nervos al animalelor, care fac boala in conditii naturale, virus rabic de strada; acelasi virus, modificat in laborator prin treceri succesive pe creier de iepure, l-a numit virus rabic fix. Acest virus fix prezinta o incubatie de sase-sapte zile in infectia experimentala si este adaptat numai pe creierul de iepure, ceea ce il face sa piarda virulenta fata de nervii periferici, incat administrarea lui in tesutul celular subcutanat nu mai poate determina aparitia rabiei. Aceasta lipsa de nocivitate a virusului fix a permis lui Pasteur ca, doar prin uscarea virusului fix, sa realizeze vaccinul antirabic. Cultivarea in serie a virusului rabic pe oul embrionat de pasare face ca virusul sa-si piarda capacitatea de a mai invada sistemul nervos central, pastrandu-si potentialul antigenic; acest virus aviar este folosit ca vaccin antirabic in imunizarea cainilor, iar inactivat si a oamenilor (vaccin Flury). Virusul rabic, patruns in organismul uman, se fixeaza pe fibrele nervoase de la nivelul plagii si progreseaza ascendent numai pe traiectul trunchiurilor nervoase corespunzatoare pana ajunge la nevrax, unde se inmulteste si se imprastie in tot organismul.

Surse de imbolnavire

Sursa de infectie este reprezentata de animale turbate, in majoritatea cazurilor cainele turbat (90%), apoi pisica, vulpea si alte animale. Cainele, animal care musca in mod natural, reprezinta sursa permanenta cea mai importanta a turbarii, mai ales ca rabia ii amplifica la maximum tendinta sa muste. Rezervorul natural de virus rabic in natura (care infecteaza si cainele vagabond) este lupul si sacalul, iar in prezent in Europa este vulpea. Purtator sanatos de virus rabic in natura este liliacul, care in America de Sud da epizootii intinse printre cirezile de vite. Transmiterea rabiei se face prin muscatura animalului turbat (exceptional de rar prin contactul salivei sau al unor obiecte murdarite cu saliva de animal turbat cu o solutie de continuitate a pielii sau a mucoaselor). Saliva animalului turbat este infectata cel mai mult in perioada initiala a bolii, dar aceasta saliva este rabigena si cu sapte zile inaintea aparitiei primului semn de boala si tot timpul bolii. Factorii care fac ca o muscatura sa fie mai puternic rabigena sunt: profunzimea si intinderea muscaturii; numarul mare al muscaturilor; localizarea muscaturilor la cap sau la maini; muscaturile produse de animalele salbatice, lipsa oricaror masuri de spalare sau cauterizare a plagii.
In unele regiuni ale globului, apar periodic (epizootii) imbolnaviri la lupi, sacali, lilieci, si, in ultimul timp, mai ales la vulpi, cu repercusiuni grave asupra animalelor domestice si asupra oamenilor. Mortalitatea, socotita numai la muscaturile de lup, cu tratament antirabic efectuat, este inca foarte mare (10% si mai mult). La noi in tara mai apar unu-trei cazuri de rabie la om anual.
Nu exista nici un tratament eficace in rabia declarata. Bolnavul se izoleaza in spitalele de boli infectioase, intr-o camera special amenajata. Indata ce diagnosticul a fost stabilit, bolnavul trebuie imobilizat imediat in camasa de forta, cu foarte multe menajamente, dar fara nici un fel de amanare. Se iau masuri riguroase pentru ca personalul de ingrijire sa nu se infecteze cu saliva bolnavului caruia i se administreaza calmante, fara restrictie. Incubatia este, de obicei, de 30-60 de zile, dar poate fi si de 8-10 zile (muscaturi grave la fata de lup turbat) si poate depasi uneori mai multe luni sau chiar ani, mai ales daca bolnavii au fost vaccinati antirabic. Rabia este intotdeauna mortala, fie brusc, prin sincopa cardiaca sau asfixie in cursul unei crize de agitatie, fie progresiv, prin paralizie ascendenta.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1276 (s) | 22 queries | Mysql time :0.019237 (s)

loading...