News Flash:

Uimiri

24 August 1999
763 Vizualizari | 0 Comentarii
•"Stii bancul cu 23 august?" ...Aproape ca un chinez (dintr-un alt banc), ma scol la 5 si-mi beau, nu ceaiul: cafeaua. E noapte inca, acum una-doua-trei-patru-cinci-sase saptamini la ora asta puteai sa..., dar ce nu puteai sa faci? Ca era lumina. S-a dus si vara, "cu al ei senin", parafrazez. Nimeni pe strada, rar cite o masina si/sau cite un latrat de ciine "sfisie linistea". Imi desfasor pe masa citeva carti, despre care mi-am propus sa scriu, rasfoiesc un manuscris caruia ar trebui sa-i fac o predoslovie, mai sorb din cafea. Alte subiecte imi bintuie nedeslusite prin cap. De care sa ma leg? Pe foaia alba-alba incep unul, dar il abandonez. Intorc foaia si incep altul, dar nici asta nu se lasa dus. Subiectele temele, motivele, pretextele se lupta intre ele si sint si eu curios sa vad care va avea cistig de cauza. Sorb din cafea. A inceput sa se intrezareasca. "De fapt, ce zi e astazi?", ma intreb, asa, intr-o doara. "Cum? 23 august? I-auzi, dom'le, - imi zic - azi e 23 august! Ce-ar fi sa scrii ceva despre 23 au...?" "C'esti copil?" "Cine mai scrie azi despre 23 au...? Vrei sa te faci de ris? Sa te ia cineva in bardaca?" Eu-urile mele sint in plina polemica. Il duc pe unul la baie, pe altul in bucatarie si "eu" ma postez la fereastra cu vedere spre Sararie. S-a luminat deja. Pe la ora asta, acu' 10-11-12... (s.a.m.d.) ani, Sararia gemea de lume, de steaguri, de portrete. Rosii-steagurile. Zimbitoare - portretele. Posomoriti - oamenii, dar festivi, daca se poate pricepe asa ceva. Aici, unde Sararia face colt cu B-dul Independentei, se-adunau o sama de coloane de "oameni ai muncii", se facea prezenta, se numarau steagurile si portretele, se urlau ultimele indicatii si toate lozincile, inaintea "marii demonstratii" prin fata "casei patrate" si a capetelor tuguiate. Copilasi tricolori frematau de nerabdare sa-si faca numarul, sa-nvirta cercul, sa sara coarda, s-agite stegulete sau buchetele de flori spre "tovarasi"... Multi dintre ei frematau sa-si faca nevoile, dar nu era nici timp, nici loc pentru o treaba ca asta... Unii lesinau si erau scosi pe brate, ceea ce inseamna ca nu usesera suficient de caliti spre a porni "spre comunism, in zbor", prin soarele ucigator... In '88-'89, pe masura ce paranoia ceauseasca crestea, densitatea de portrete cu "tovarasu'" si "tovarasa" era asa de mare, ca nu se mai distingea om de persoana... Ce umilinta mai mare, decit sa-i cari in spate pe cei doi anticristi! Poate de aceea furia populara s-a revarsat, in acel decembrie izbavitor, mai intii impotriva zimbaretelor portrete, pe care au fost jupuite, strivite, arse... Se putea intrevedea aceasta revolta, a unor oameni care, cu doar citeva luni mai devreme, isi demonstrasera atasamentul, scandasera sloganurile adulatoare? Se putea, pentru ca - vorba aluia, aflat pe patul de moarte al pustii - totul era "o minciuna in fals". Toata lumea (sau aproape) se prefacea ca-i iubeste, ca-i pretuieste, pe el, pe ea, comunismul. In fapt, adularea era o forma perversa de manifestare a urii, un simptom al neputintei si al fricii de a-si exprima revolta. ...Ii vedeam iarasi cind, peste 3-4 ore, se intorceau spre case, de la marea farsa. Obositi, nadusiti, tacuti, parca, cu portretele atirnind cu capul in jos, cum se aduc gainile de la piata. Unii se risipeau spre colinele si iazurile din preajma, la o iarba verde, cu ceva mici (cine apuca) si bere. Cei mai multi se grabeau sa devoreze bunatatile din frigider caci, "in cinstea marii sarbatori", se bagasera si ceva scofeturi, nu doar "adidasi", tacimuri si hamsii... Dar peste cele doua zile "libere", isi vor relua cu totii locurile, impartindu-se, cu aceeasi tristete vesela, intre slujba la "imparatie" si coada la carne; si stiind prea bine ca, unde se termina coada, se termina si vaca... ... Alertat (fadacsia-i gata?), ma bunghesc iarasi in geamul dinspre Sararie. Masini-mari si mici, mult zomot (cu care m-am obisnuit), oameni carind sacose, un cal in galop, copii zbenguindu-se. O normalitate in care pina si lozinca, atit de revolutionara, acum 10 ani, macerata de intreruperi (OS Ceausescu) se integreaza firesc. De fapt, n-o mai baga nimeni in seama. Chiar si cei care zic ca... inainte era mai bine... ... Cind sa ma apuc, in sfirsit, de lucru, suna telefonul. "Stii bancul cu 23 august?" ma intimpina, sugubat, un amic. Bineinteles ca el stie, ca eu il stiu, dar ne prefacem a nu avea habar, ca sa reincalzim supa. "23 au gustat-o!" zice amicul. "23 de milioane!" - adaug eu, cu gindu-n alta parte... Nicolae TURTUREANU
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1375 (s) | 22 queries | Mysql time :0.037646 (s)