Actualitate

Uimitoarea poveste a cersetorului iesean ajuns putred de bogat! Toata lumea a ras de el pana i-au vazut averea – FOTO

Publicat: 20 apr. 2015

@ Numele acestui iesean a ajuns cunoscut dupa o poveste de viata cu adevarat uluitoare @ Vazut mereu ca un batran nebun care cauta zilnic prin gunoaie si aduna lucrurile aruncate de altii, acest personaj plin de mister a devenit in cativa ani o legenda vie @ Dat ca exemplu negativ copiilor care au ajuns sa-l necajeasca pentru propria distractie, apoi, dupa ani, sa-l admire pentru puterea sa de a munci pe branci pentru un scop pe care nimeni nu-l intelegea @ Moartea lui Lisman, batranul „cersetor”, „gunoier” sau „nebun”, asa cum a fost numit de-a lungul anilor, a scos la iveala si cealalta fata a sa: averea impresionanta pe care o tinea ascunsa in celebra casa „stramba” de la poalele dealului Galata

Cei mai multi ieseni trecuti de anii tineretii au auzit de Lisman, celebrul „gunoier„, „cersetor” sau „batran nebun” care a colindat Iasul in lung si-n lat carand in spatele sau obiecte adunate de la gunoi, pe care altii nu le-au mai gasit folositoare. Culmea, acest Lisman Arabul, asa cum i se mai spunea din cauza carpelor infasurate in jurul capului si care toata viata lui cautase prin gunoaie, chiar reusise sa stranga o avere impresionanta. Legenda spune chiar ca, la moartea sa in urma cu aproape 15 ani in urma, era unul dintre cei mai bogati ieseni. Lisman avea o barba mare si alba, iar pe cap purta mereu o pestelca, ca un beduin. Cei care ii treceau prin fata si ii intersectau privirea grava, se simteau oarecum inferiori batranului care, desi umbla in haine rupte si rapciugoase, impunea un fel de respect prin felul sau de a fi.

„Au trecut multi ani de atunci, l-am cunoscut si eu pe Lisman, multa lume a auzit de el. Umbla mereu cu fieratanii in spate, dupa aia a avut un carut, aduna de peste tot ce prindea: cate un cazan ruginit, o butelie veche aruncata, scanduri, sarme. Pe toate le aduna in curte la el, avea o baraca saracacioasa aici. Nu l-am vazut vreodata sa-si cumpere mancare, mergea la biserica Galata, inainte nu era manastire aici, iar cand era vreun praznic sau o sarbatoare mai mare, se intorcea cu doua sacose mari pline cu mancare primita de pomana. El nu vorbea cu nimeni, copiii mai strigau dupa el si se enerva din cauza asta. Atunci incepea sa injure, sa blesteme, mai arunca cu cate ceva, dar nu sarea niciodata la bataie”, povesteste nea Vasile, un batran care locuieste la poalele dealului Galata.

Casa stramba si afacerea cu porci a batranului Lisman

Acest personaj invaluit de mister inca din timpul vietii sale este cunoscut mai mult din povesti si legende urbane. Se spune ca, in anii tineretii sale, era profesor de matematica la o scoala din Iasi, insa in urma unui soc psihic suferit dupa moartea fiului sau a ajuns „nebun”, asa cum povestesc cei care isi amintesc de el. Acesta mai avea un frate, celebru si el, care era profesor universitar ce se bucura de un deosebit respect in societate. Odata cu trecerea anilor, acel „batran nebun” nu mai era chiar atat de nebun in ochii lumii. Copiii au schimbat sacaielile provocatoare si injuraturile cu strigari incurajatoare vazandu-l dupa ani si ani cum cara acele greutati imense cu puteri parca supraomenesti. Multe din lucrurile adunate de prin gunoaie le vindea la talciocul care se organiza saptamanal la nici 500 de metri de baraca sa. Cu banii castigati, Lisman si-a cumparat o scroafa, iar aceasta a facut pui, care s-au tot inmultit.

„Din ce stiam eu, el era inainte profesor sau ceva de genul acesta. O fi fost el nebun, dar prost nu era deloc. Toata campia asta de pe malul raului Nicolina era plina cu porcii lui, avea zeci de porci, nu unul sau doi. Era o treaba serioasa ce a facut el acolo, a facut contract cu Armata si le vindea porci la pret bun. Stia mosul sa faca intelegeri de astea. Dupa aia si-a construit o casa. Era el zgarcit, dar a platit niste muncitori sa ii faca casa. A iesit foarte urata si stramba, nu stiu cum… Mai bine statea el in baraca cu porcii decat in casa aia urata. Apoi a demolat-o pentru ca a vrut sa o repare, sa nu mai fie atat de stramba. A reusit cat de cat sa o indrepte, dar tot stramba este”, mai povesteste batranul Vasile.

Au ras de el pana a castigat respectul tuturor

Lisman si-a tarat in spate greutatile vietii, iar in timp a ajuns exemplul omului muncitor care isi vede de treaba sa. Cei care l-au cunoscut spun ca oamenii au ras de el, nu doar copiii, dar odata cu trecerea anilor, lucrurile s-au schimbat. Se spune ca muncitorii care i-au construit casa stramba au facut acest lucru intentionat pentru a-si bate joc de el. Batranul nu s-a lasat si si-a vazut de drum, carandu-si greutatile in spate. Lisman a murit in urma cu aproape 15 ani dupa spusele iesenilor care mai stau pe strada Cicoarei. Acum, in „casa stramba”, locuieste o nepoata a fratelui lui Lisman impreuna cu cei doi fii ai sai, minori. Vecinii spun despre acestia ca sunt persoane de evitat, cu care nu prea poti comunica si care locuiesc doar din cand in cand acolo. Legenda spune ca, la moartea batranului Lisman, intr-un cufar incuiat si ascuns bine in „casa stramba” cu doua etaje, a fost gasita o suma impresionanta de bani, la modul ca acel cufar era plin cu bancnote si metale pretioase. Un detaliu surprinzator al ultimilor ani de viata ai „gunoierului” a fost o mostenire ramasa de la o ruda. Batranul Lisman era singurul mostenitor al unui teren din dealul Bucium evaluat la acea vreme la cateva sute de mii de euro. Batranul care si-a pus toata viata lui greutati in spate a murit in „casa stramba” cu o avere impresionanta despre care doar el stia.





Comentarii
  • Lisman a avut casa pe Milcov vizavi de trecerea cu calea ferata este un copac pe trotuar acolo. L-a demolat cu greu ,a fost jale ce era acolo. Dupa aia l-au mutat pe Cicoarei. Din cate stiu el a lucrat pe santier in tinerete si in urma unui soc (ceva in legatura cu nevasta) a innebunit. Statea cu maica-sa.

    • Asa-i cand scrii din auzite. Lisman, ca si Ivan care locuia pe Asachi intre Dir. de drumuri si poduri si Corpul B de la Politehnica, erau figuri emblematice ale Iasului in anii 60-70 cand au fost construite caminele din Puskin, Codrescu si Targusor, ca si blocurile din Codrescu. Pe niciunul dintre ei nu i-am vazut vreodata cautand prin gunoaie. Munceau pe santier si de acolo carau resturi de materiale de constructii. Lisman cu spinarea, Ivan cu iapa. Pana cand i-a murit iapa si, de durere, a murit si el in scurt timp.
      Povestea romantioasa a vietii lui Lisman este cu mult mai … bogata in amanunte „senzationale” decat a putut cuprinde autorul articolului.

  • Un articol de doi bani care nu spune nimic ….L-am citit sigur din curiozitate. Vlad Alexa esti un rahat de jurnalist asta e clar.

  • Am stat in Galata cand eram copil si mi-l amintesc..umbla cu un carut de butelii si striga „sticle goale cumpar”radeam de el si ne injura tot timpul..era simpatic mosu in felul lui..era celebru in cartier

  • care avere bai ziaristule ca atunci cand a murit nu aveau rudele bani sa-il ingroape ..asta consideri tu avere:)) vorbiti de mortii de 15 ani despre care habar nu aveti..alergati dupa articole nu stati la birou ca va opariti la pu-a si la piz..a si nu e bine

Adauga un comentariu