News Flash:

Ulitele Iadului

2 August 2008
1487 Vizualizari | 1 Comentarii
Ulitele Iadului
• Miros fetid, cadavre de pasari de curte plutind pe apa dintre randurile de legume, case prabusite, oameni disperati • Iata cum arata viata comunei Rachiteni, la patru zile de cand puhoaiele Siretului au navalit si aici • Cei ale caror case au fost inundate ori s-au prabusit isi strang lacrimile in palme si privesc cerul de la care nadajduiesc mangaiere • Dupa patru zile de la producerea inundatiilor in Rachiteni, atmosfera de aici continua sa fie una a disperarii, a durerii, dar si a credintei ca Dumnezeu nu-i va uita

Viitura Siretului de la inceputul saptamanii a schimbat viata oamenilor din comuna Rachiteni, Iasi. Acum oamenii ar fi trebuit sa-si faca legaturile de ceapa si usturoi, caci cultivarea acestora este preocuparea lor de baza. Dar din pacate, nu pot decat sa multumeasca lui Dumnezeu ca apele Siretului nu le-au luat si casele. Aceasta multumire este doar pentru cei care au avut acest noroc. Ceilalti, ale caror case au fost inundate ori s-au prabusit, isi strang lacrimile in palme si privesc cerul de la care nadajduiesc mangaiere. Dupa patru zile de la producerea inundatiilor in Rachiteni, atmosfera de aici continua sa fie una a disperarii, a durerii, dar si a credintei ca Dumnezeu nu-i va uita.

Triumful puhoaielor

Inca de imprejurul drumului de piatra ce taie campul catre Rachiteni se ivesc lacuri murdare, odihnind in lanurile de porumb sau peste campurile de varza si cele cu fanete. Pentru cei care au pamant aici este o drama, caci aceasta bruma de cultura de porumb sau varza le este suportul lor material peste an. Dupa vreo doua sute de metri, cand lacurile apar tot mai des, de-a stanga si de-a dreapta drumului se ivesc oameni care isi privesc ogoarele cu disperare. "Cum s-a rupt acest dig? De ce? Ce fel de oameni au grija de dig, de dirijarea Siretului?", intrebase printre lacrimi o femeie din Rachiteni. Isi privea ogorul transformat intr-o balta din care porumbul, care nu demult legase (adica a dat spicul si boabele sunt in lapte), pare a fi stufaris. Daca va bate un vant mai puternic, in cateva minute, aceste ogoare ar fi una cu apa si malul.



Vrem pamantul

Mai aproape de sat, pe partea stanga, aproape de digul de aparare de apele Siretului, doi batrani, intinsi pe o tolinca, dorm ca furati de cine stie ce vise. Si-au priponit calul la cativa metri de ei. E capul ogorului lor. E munca lor din anul acesta. Dar n-are cine sa-i inteleaga, masinile trec mai departe, carutele la fel. Tragedia este si mai mare incolo. "Mai baieti, bine ca n-a murit nimeni, ca de ogoare, au mai fost ape mari si alta data... Mai baieti, voi n-ati prins razboiul sa vedeti ce inseamna sa n-ai ce manca si paduchii fug pe tine ca furnicile in musunoi... Atunci e atunci, mai baieti...", cuvantase un batran, dornic de a da lectii de viata. Dar n-avea cine sa-l asculte. Apele murdare erau aici, durerea este inca puternica, gainile acum au fost luate de apa si nu cu ani in urma, asadar amintirile vremurilor grele din trecut nu mai aveau insemnatate. Prima casa inainte de intrarea in sat, pe partea dreapta, este complet inconjurata de ape. Un excavator sapa de zor langa drum, dar in zadar, caci n-are cum sa faca un canal de scurgere a apei. Dar mai bine sa sape decat sa gandeasca cineva cum sa gestioneze problema. Ministrul Adomnitei si aliatii sai de partid se oprisera vineri, in jurul orei 13.00, la acest punct. Imbracati de mers la un joc de tenis, echipajul s-a avantat apoi in centrul satului, in asteptarea premierului Tariceanu, pentru a putea face acele promisiuni prin care bunul si generosul stat roman face acte de caritate pentru sinistrati. Dar satenii stiu cat si cum se dau aceste ajutoare.



Casa de pe ape

Nu mai venea nici o moara pe Siret. De aceasta data, casele erau pe ape. Asa era vineri si mai mult ca sigur va fi si maine, pe o fundatura de ulita a Rachitenilor. Mos Anton, incaltat cu ciobote, iese la poarta. E singur. Si-a trimis nevasta in satul Izvoarele, macar ea sa nu vada puhoaiele ce le-au inconjurat casa lor si ale vecinilor. Sfatos, batranul avertizeaza sa nu se hazardeze nimeni mai incolo de coltul gardului vecinului sau, caci apa este adanca, peste statura unui om. "Ai grija ca mai incolo e bulboana. Terenul e cu tot felul de denivelari si apa sta acolo si poti cadea repede. Eu am cazut pana la gat, ca am crezut ca mor si nu m-am dus mai incolo. Uite, apa a ajuns atat de aproape de noi... si stam pe o movila. Gradina e distrusa, straturile la fel. Dar oi trece, ce sa fac, si peste asta", a spus Eugen Anton Dasca, in varsta de 60 de ani. La fel si familia vecinilor sai. Blocati in casa si curte, acestia se invarteau sa scoata la soare cele cateva haine si covoare din casa. Nu se mai vaitau. Asteptau sa plece mai repede apa. Dar puhoiul baltea nepasator in jurul casei lor. Mai incolo, pe camp, se zareau alte case, mai mult ca sigur inundate. Nu se grabise nimeni sa ajunga si la ele, fiind in constructie.



triumful puhoaielor vrem pamantul
Distribuie:  
Incarc...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Anonim  | #39971
asa ....si cei de la psd care au impartit de 3 zile ajutoare,. nu a-ti reusit sa ii vedeti...pe adomnitei da. curios. si cei care stau la birt in sat? nepasatori? si ii lasa pe jandarmi sa munceasca? nesimtirea localnicilor din rachiteni a ajuns la cote maxime. aseara erau sa il bata pe unul din excavatoristii care ii ajuta sapand un canal de scurgere a apei. motivul? nu au vrut sa se dea deoparte din drumul sau, acesta dorind sa isi agate remorca de tractor si a cutezat sa forteze trecerea printre "nesimtitii" care nu doreau sa se fereasca. vai de cei ce ii ajuta. am trecut si noi prin multe, chiar directorul scolii ne-a uimit cu nesimtirea sa. dar asta e viata
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1420 (s) | 24 queries | Mysql time :0.019663 (s)

loading...