News Flash:

Ultimul lagar

6 Mai 2001
1508 Vizualizari | 0 Comentarii
•In apropierea comunei Sipote isi petrec ultimele clipe 300 de fiinte umane scufundate in intunericul nebuniei •Poarta spitalului este permanent deschisa, bolnavii fiind lasati sa se plimbe in libertate •Discutii nesfarsite duse cu fiinte inchipuite •Prietenii ciudate se leaga intre femeile si barbatii de aici

Departe de ochii lumii, pe dealurile comunei Sipote, dosita in spatele multor copaci, se afla cateva cladiri care adapostesc vreo 300 de bolnavi psihici cronici. Aici, un indicator de culoare albastra pe care este scris cu vopsea alba litera H iti arata ca este un spital. La prima vedere, parca ar fi un parc cu multi copaci, flori si alei. O data intrati pe poarta spitalului, de dupa tufisuri isi arata capetele bolnavii iesiti la plimbare. Imediat te trezesti inconjurat de privirile curioase si ciudate ale acestora. Stiind ca este un spital de bolnavi psihici te apropii cu teama. Fiecare incepe sa-ti povesteasca ceva, o intamplare intepenita in mintea lor. Gardul de sarma ghimpata prevesteste ca aici locuiesc oameni de care trebuie sa te feresti. Din grupul cel stransi in jurul tau iti atrage privirea un barbat trecut de 40 de ani, care vorbeste fara sa se opreasca. Stie ca il cheama Adrian Zaviste, dar nu-si aminteste de cand este internat in spital.
Aici sunt internati bolnavi din toata tara, trimisi de catre spitalele de psihiatrie sau medicul de familie. O data internati in acest spital, ei sunt abandonati de familii, iar de inmormantarea lor se ocupa conducerea spitalului. Toti sunt irecuperabili. Unii dintre ei ar putea fi tinuti in familie daca membrii acesteia ar sti cum sa se poarte cu bolnavul si sa-i administreze corect tratamentul.

Lagar pentru prizonierii germani

Spitalul de nebuni din comuna Sipote are 208 hectare de teren si are independenta juridica. Institutia functioneaza din anul 1905. Initial, cladirea a fost construita pentru a adaposti copii vagabonzi, orfani, fiind o donatie a familiei Ghica. In anul 1918, teritoriul spitalului a fost rechizitionat de armata si transformat in lagar pentru prizonierii germani. Dupa un an, revine camin pentru copii vagabonzi. Abia in anul 1947 devine o sectie exterioara a Spitalului de psihiatrie "Socola", iar dupa 1968, sectia primeste independenta juridica. In prezent, in acest spital sunt 301 paturi, aici fiind internati bolnavi psihici cronici. Alaturi de tratamentul medicamentos, bolnavii fac ergoterapie in sectoarele viticol, pomicol, zootehnic, gradina de legume, tamplarie etc. Bolnavul psihic este periculos prin insasi boala lui; are momente cand este linistit, cooperant, iar in urmatoarea secunda poate fi foarte violent. "Convietuirea cu bolnavii psihici este foarte grea. Este ca si cum ai avea un caine rau si altul bun; unii se impaca, altii nu. Daca te porti frumos, omeneste si cobori la nivelul lor, ii castigi cu o tigara. Daca te porti urat te tine minte toata viata. Exista o lume a lor in care trebuie sa patrunzi treptat. Atat femeile, cat si barbatii, cauta sa se ataseze de ceva: unii au un caine, altii un copac, un animal domestic. Vor sa fie in atentia personalului, sa iasa in evidenta", ne-a declarat dr. Mariana Gribincea, directorul spitalului din comuna Sipote.
Intre bolnavi exista foarte multe altercatii, dar nu violente. Sunt dorinte de ascendenta in anumite pozitii si este firesc sa existe altercatii. Pavilioanele in care locuiesc bolnavii sunt notate cu 1 si 2. Dupa spusele angajatilor, in pavilionul 2 stau bolnavii periculosi, cei care nu au voie sa iasa din cladire deoarece sunt in stare de orice. Directorul spitalului considera ca bolnavii devin periculosi in momentul in care nu stii sa te porti cu ei si-i privesti cu ura. De exemplu, in spital este internat un boxer care te loveste fara sa stii, pe la spate. O infirmiera a fost batuta de catre acesta. Alta data, contabila spitalului a luat bataie de la un bolnav pentru ca el o considera urata. Inca nu s-a ajuns ca un bolnav de la Sipote sa comita vreo crima.

"M-am trezit cu nebunul in casa"

Poarta spitalului este deschisa, bolnavii fiind lasati sa se plimbe liberi prin satele invecinate. Dupa spusele directorului, unii se intorc, altii nu. De aceea, satenii s-au obisnuit cu vizitele neasteptate ale acestora. O familie din sat s-a trezit intr-o zi cu un nebun din spital in casa. Nu a scos o vorba si s-a asezat pe un scaun. Pentru ca familia era la masa, femeia i-a pus un castron cu mancare, iar bolnavul a mancat totul pe nerasuflate. Asa s-a intamplat si cu cel de al doilea castron. Vazand ca bolnavul a mancat atat de mult, femeii i-a fost frica sa-i mai dea, crezand ca i se va face rau. "Nu mi-am putut inchipui ca poate manca asa de mult. Dupa ce a terminat nici nu a mai vrut sa plece din casa. A cerut o tigara si cu mare greutate sotul meu a reusit sa-l scoata pe poarta. Am incuiat poarta si usa ca sa nu mai intre", ne-a declarat o sateanca.
In acelasi sat, o alta femeie, care locuia singura, s-a trezit cu un alt bolnav la usa. Cand a vazut ca usa este incuiata, iar femeia nu vrea sa-i deschida, a izbit in usa pana a scos-o din balamale. "Am luat facaletul ca sa ma apar. Am inceput sa strig la vecini pentru ca nebunul luase un par din curte si vroia sa ma loveasca. Cu chiu, cu vai am scapat teafara", ne-a declarat femeia.
Zi de zi, zeci de bolnavi sunt lasati slobozi prin sat. "Ei sunt cunoscuti in sat. Se duc la nunti, botezuri, biserica. Nu ar fi mare diferenta intre oamenii din sat si bolnavi. Undeva ei sunt integrati. Un bolnav psihic este o problema pentru familie. In momentul in care ii interneaza la noi, familia este asigurata de liniste. Daca vin sa-i viziteze, in mintea bolnavului intervine ideea ca s-ar putea sa plece acasa, or, nimeni nu-si doreste lucrul acesta. Astfel, ei stau linistiti aici", ne spunea dr. Gribincea.

Avocati, ingineri, farmacisti, internati la Sipote

Cel mai in varsta bolnav este o femeie, Chira Grigorescu, care are 93 de ani. Aceasta isi duce aici existenta de mai bine de 26 de ani. In spital sunt multi bolnavi psihici care au avut functii de raspundere: ingineri, farmacisti, capitani, avocati, profesori etc. "Ei au fost intotdeauna bolnavi, dar boala a fost declansata dupa un soc, un stres. Nu exista o cauza obiectiva, decat in situatii bine definite. De exemplu, Carmen Rusor (52 de ani) se considera iubita lui Eminescu. Tatal fetei a fost avocat. Mama ei a murit cand Carmen avea 16 ani. Tatal s-a ocupat mult de fata, pana in momentul in care s-a recasatorit si a incetat sa o mai viziteze", a continuat directorul.
Intre barbatii si femeile internate in spital s-au legat prietenii stranse. Barbatii le cumpara o basma si asa se ataseaza de cate o femeie. Este o prietenie inteleasa numai de ei. "Mai trec si dincolo, dar fara probleme. Fereasca Dumnezeu sa se lege alt barbat de prietena unui bolnav, pentru ca il apuca nebunelile".
Adrian Zaviste este singurul bolnav care parcurge zi de zi sute de kilometri prin curtea spitalului si vorbeste fara intrerupere. Nu mai stie de cati ani este internat in acest spital. Bolnavul sufera de schizofrenie si vorbeste singur. Are halucinatii; aude niste voci si raspunde acestora. Converseaza cu vocile lui din creier. "Unii, pentru ca sunt de foarte mult timp aici, au invatat, printr-un sistem de autoprotectie, sa-si ascunda halucinatiile. Acestia stiu ca in momentul in care halucineaza trebuie sa li se faca tratament injectabil. Ei ascund aceste halucinatii si vorbesc atunci cand sunt singuri", a mai spus dr. Gribincea.
"Ceea ce noi vedem este comportamentul halucinator, pozitia aceea pe care o are bolnava, de a sta pe ganduri ascultand vocile. Este o bolnava cu halucinatii si cat este ziua de mare sta cu o patura pe cap si discuta cu halucinatiile ei vizuale sau auditive", povesteste dr. Gribincea, referitor la una dintre paciente.

Directoarea - mama nebunilor

Putini bolnavi ii spun directoarei "doamna doctor"; cei mai multi o striga "mama nebunilor de la tabara". Intre omul care-i trateaza si bolnavi exista o legatura sufleteasca. Orice nebun isi cauta o ocupatie. De exemplu, un fost brigadier, Cucos, in fiecare luna aduce la cabinetul directorului un pontaj pe care-l preda. Isi noteaza pe o foita numele persoanelor care-i raman in memorie si le face un pontaj. Dupa laudele primite pleaca multumit spre pavilion. Un altul deseneaza in fiecare zi numai masini. Personalul spitalului are grija ca bolnavului respectiv sa nu-i lipseasca un caiet si creioanele colorate. El vine in acest spital de la o scoala speciala.

In loc de lingura, unii folosesc mana

Este ora pranzului, iar nebunii s-au adunat la masa. Intr-o incapere cu un miros pestilential, zeci de capete plecate peste castroanele din tabla asezate pe mese infuleca niste cartofi. Unii folosesc linguri, altii mananca, pur si simplu, cu mana. Priviri infioratoare se intorc din cand in cand, venite de la cei care-si pazesc cu strasnicie castronul cu mancare. Unii refuza sa manance, altii gem sau imprastie continutul din castron pe masa. Foarte multi au fost rasi pe cap, probabil din cauza paduchilor. In spatele unor gratii, o femeie ii cere dr. Gribincea o tigara si sa o lase afara. Medicul ii promite ca ii va indeplini aceasta dorinta. Acea femeie este una dintre nebunele periculoase si nu are voie sa treaca de gratii. I se intinde un castron cu mancare printre gratii. Dupa masa de pranz, aleile din curtea spitalului sunt pline de bolnavi. Unii se duc sa se culce, iar altii se plimba prin livada.
Magda OLTEANU
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1318 (s) | 22 queries | Mysql time :0.020325 (s)

loading...