National

Un nou act de nastere al Serviciului Roman de Informatii tocmai a fost oficiat. Hellvig a taiat buricul SRI

Publicat: 24 iul. 2016
1

Un nou act de nastere al Serviciului Roman de Informatii tocmai a fost oficiat. Eduard Hellvig, directorul institutiei, dupa un an si jumatate, a facut un prim pas. A redesenat configuratia Serviciului Roman de Informatii. Schimband practic, cu o singura exceptie, garnitura de conducere a acestuia. Exceptia este Florian Coldea. Generalul cu patru stele, uns in fuctie si cu stele cu tot de Traian Basescu. Exceptia nu confirma regula. Ceea ce inseamna ca urmeaza, la rand, si Coldea. Ce semnificatie are acest proces declansat, in fine, dar suficient de abrupt, de catre Eduard Hellvig?

In mod normal, intr-o democratie -si putem privi de jur imprejur la ce licurici vrem -, imediat dupa ce electoratul alege o noua garnitura de conducere politica, se schimba si staff-ul serviciilor secrete. Este cat se poate de firesc. Si, la fel, este cat se poate de nefiresc sa nu se intample asa. Sau schimbarea sa aiba loc cu mare intarziere.

Noi ne aflam in aceasta ipostaza. In care a trebuit sa treaca un an si jumatate pana cand echipa de la varful SRI – desigur, ma gandesc la cei aflati in subordinea lui Eduard Hellvig-sa fie schimbata. Si fara ca piesa de baza a regimului Basescu, respectiv Florian Coldea, sa fi fost inca dislocata. Ce inseamna asta? Asta inseamna ceea ce, in pediatrie, se numeste “unghii incarnate”, respectiv faptul ca o garnitura intreaga de sefi a prins radacini in SRI si s-a dat, cu mare dificultate, la o parte. Mai bine zis, a fost data la o parte. Acest lucru nu s-ar fi putut intampla, daca respectiva garnitura nu ar fi avut un interes de a se crampona de functii. Iar interesul nu era doar unul personal sau de echipa. A fost un interes de sistem. Sistemul blestemat care conduce prost Romania, uneori chiar in stil banditesc, nu numai ca a supravietuit, dar chiar a functionat cu motoarele turate la maximum mult timp dupa ce votul democratic a ales o noua conducere politica a statului.

Aceasta realitate nu poate fi lasata asa pur si simplu. Analistii, istoricii si nu numai ei vor trebui, in viitor, sa explice ce s-a intamplat dupa deceniul negru, denumirea generica a celor doua mandate prezidentiale ale lui Traian Basescu. Cum a functionat masa inertiala a sistemului? De ce nu a putut fi el dislocat? De ce Florian Coldea nu pleaca sa plimbe cercul decat atat de tarziu dupa ce, cu chiu, cu vai, li s-a facut vant aghiotantilor acestuia?

Pana una-alta, Eduard Hellvig poate fi felicitat. Pentru ca, in cele din urma, nu s-a lasat inghitit de sistem. A rezistat. A strans din dinti, a tacut si a facut. Iar intr-o buna zi, a decapitat, cu o singura exceptie, toate capetele balaurului. Expresia nu este exagerata. Un lucru bun se poate transforma intr-un lucru rau sau chiar odios prin exagerarea sa. Asa s-a intamplat cu echipa de conducere a SRI. Daca, la un moment dat, a fost buna si eficienta pentru statul roman, a sfarsit prin a deveni stat in stat si prin a fi eficienta doar pentru ea insasi. Si dintr-un instrument al statului de drept, s-a transformat intr-un balaur.

Dar pana unde trebuie felicitat Eduard Hellvig? Propun sa ne oprim aici. Si sa nu incercam, pentru moment, un raspuns la aceasta intrebare. Florian Coldea este inca acolo. Semn ca inca, acolo, este si Traian Basescu. Semn ca elanul lui Hellvig, pana una-alta, s-a oprit in Coldea. Dar chiar si dupa ce Florian Coldea va fi trimis cu cercul, directorul SRI, Eduard Hellvig, tot nu poate fi felicitat pana la capat.

Capatul nu consta, pur si simplu, in schimbarea unei garnituri de conducere. Ci in schimbarea unui comportament. A unui stil de lucru. Pana acolo, mai e un drum de parcurs. Cand vom avea certitudinea ca niciun om din SRI nu mai confunda justitia cu propriul camp tactic de actiune, pana cand nu vom sti cu certitudine ca SRI nu se mai amesteca in jocuri politice de nicio parte a baricadei, Eduard Hellvig nu poate fi felicitat cu inima larg deschisa. Decat de catre yesmeni.





Adauga un comentariu