News Flash:

"Unii dintre oamenii importanti de azi nu pot fi deconspirati, pentru ca sunt ofiteri acoperiti"

27 Decembrie 1999
1224 Vizualizari | 0 Comentarii
•interviu cu scriitorul Cassian Maria Spiridon, organizator al miscarii revolutionare din Iasi, din 14 decembrie 1989 Zece ani. Mult pentru individ, putin pentru istorie. Aniversam, la sfarsitul lui 1999, zece ani pe care i-am dedicat libertatii, dupa care am dori sa vina libertatea, trecand, cu destul stoicism, prin toate furcile pe care ni le-a propus destinul.

Inca stim putin despre ceea ce a fost, cu adevarat, in decembrie '89. Toti cei care au iesit in strada au cate ceva de spus; toti au vazut cate ceva; suspecteaza pe cineva, ii dau credit altuia. Mass-media a fost si este plina de dezvaluiri de senzatie, de numele eroilor si al tradatorilor. La Iasi exista un puternic val de revolutionari care se straduie sa demonstreze, cu argumentele concrete ale intamplarilor, ca Revolutia romana isi trage focul de aici. Ca memorabilul 14 decembrie '89 a precedat toate evenimentele care au urmat in tara. In fruntea acestui val, care numara nume importante ale personalitatilor actuale din viata publica a Moldovei, se afla scriitorul iesean Cassian Maria Spiridon, redactorul sef al "Convorbirilor literare" si director al editurii Timpul, unul din cei care, in 14 decembrie 1989 a riscat totul, si alaturi de cei care au avut curajul de a spune "Nu!", s-a ridicat impotriva regimului, vazand in acest gest, ultima sansa de a schimba ceva, in sensul demnitatii. Multe dintre intamplarile acelor vremi sunt cunoscute de catre locuitorii urbei, dar semnificatiile si implicatiile acelor momente sufera inca de ambiguitate. Cassian Maria Spiridon are opinia sa despre ceea ce a fost si o pronunta din interiorul faptelor.

- Domnule Cassian Maria Spiridon, trecand peste desfasuratorul de evenimente din decembrie '89, in ce masura exista un adevar despre Revolutie, cat este spus, cine il stie dar mai ales, cine nu vrea ca acesta sa fie afirmat?
- Dincolo de ambiguitatea care ramane specifica acestor evenimente, exista, in ceea ce priveste Iasul, cateva elemente care raman clare. In primul rand, se stie ca, pe 14 decembrie '89, la Iasi s-a intamplat ceva; ca a avut loc o miscare organizata, conspirativa, prin care oamenii doreau sa initieze niste schimbari, chiar daca nu s-au finalizat asa cum fusesera propuse. La fel de clar este faptul ca Securitatea si fortele de represiune au fost mai bine organizate. Sa revenim la chestiunea adevarului despre toate acestea. Manualul de istorie, cateva enciclopedii si alte lucrari oficiale, consemneaza data de 14 decembrie '89 ca fiind inceputul revolutiei romane. Exista, in acest sens, mandate de arestare, adrese, documente certe, in care fortele de ordine scriu clar ca la Iasi, respectivele persoane au fost implicate intr-o miscare impotriva statului de drept, ca au initiat miscari antiguvernamentale si anticeausiste, si asa mai departe. Despre ceea ce a facut Securitatea, fortele de ordine si cei din afara, ar trebui sa raspunda organele in drept, si nu noi, care eram arestati si rupti de ceea ce se intampla.
- Si se spun aceste lucruri?
- Din pacate, nu prea. Eu am fost la unul din sefii SRI de dupa revolutie, Florin Vizitiu, si i-am luat un interviu despre acele evenimente. El mi-a raspuns ca auzise ceva, ca nu stia foarte multe lucruri, ca... nu stiu ce... vorbe. Ca, mai apoi, sa aflu de la unul din cei care au stat in beciurile securitatii, ca Florin Vizitiu il anchetase pe acesta in acele zile. Anchetatorii din acea vreme erau dinafara Iasului, tocmai pentru a nu mai fi recunoscuti mai tarziu. Ei sunt primii care ar trebui sa raspunda. Linistea care se asterne sau mai bine spus ocultarea datei de 14 decembrie este cel putin dubioasa si este manevrata de fortele politice care au fost, sunt si vor fi la conducere, pentru ca este un urias capital moral si le este frica de faptul ca am putea sa-l folosim noi, cei care am iesit atunci in strada, pentru un ascendent politic fata de ei, desi, cei mai importanti lideri ieseni ai miscarilor de atunci nu s-au inregimentat politic si nu au obtinut nici macar o functie de consilier local sau municipal.
- Credeti ca, daca s-ar spune niste lucruri, ar trebui sa cada cateva capete importante la aceasta ora? A fost, intr-un fel sau altul, confiscata revolutia?
- Ei nu pot confisca o realitate dar au fost primii profitori. Cel mai grav este ca, dupa zece ani, n-am reusit sa votam legea privind activitatea Securitatii ca politie politica, si chiar daca acum a fost promulgata, ea este extrem de defectuoasa. Primul lucru prevazut in lege este ca ofiterii acoperiti nu pot fi deconspirati. In cazul acesta si presedintele Romaniei poate fi ofiter acoperit si nu-l putem deconspira. Aici e problema pentru care adevarul despre sangele din decembrie intarzie: ca unii dintre oamenii importanti de azi nu pot fi deconspirati, desi au fost printre cei care au organizat represaliile, pentru ca sunt, vezi Doamne, ofiteri acoperiti. Si nu numai in decembrie, ci in toata perioada comunista. Exista chiar o naivitate de a spune, vai, ce a fost in decembrie '89! In decembrie '89 a fost o saptamana de lupte si sacrificii; dar comunismul a existat in Romania 50 de ani si a macelarit tara.
- Ce credeti ca am castigat si ce am pierdut in decembrie '89? Sau, mai bine zis, ce-am avut si ce-am pierdut sau am castigat?
- De pierderi nu poate fi vorba. Cum spunea Mara: "Ce poate pierde proletariatul? Lanturile." Asta am pierdut: lanturile! Ca exista tendinta de a raporta totul la economic, nu e condamnabil. In fond, e vorba de viata noastra. Dar noua ne trebuie o viziune politica, larga si cuprinzatoare, asupra implinirilor si neimplinirilor din acesti zece ani. Ceva s-a schimbat in mod fundamental. Nu mai avem comunism. Am inceput consolidarea democratiei. Aici trebuie sa intelegem ca lupta e taioasa, tine de fiecare zi din viata noastra. O construim cu totii si o invatam din mers. Dupa 50 de ani de intuneric, e greu sa mergi drept la lumina soarelui. Faptul ca avem libertatea opiniei, a circulatiei, a persoanei, a initiativei, ca se aplica drepturile omului, chiar daca mai sunt greseli, toate acestea sunt valori fundamentale pe care le-am castigat. Nenorocirea vine din alta parte: faptul ca nu s-a facut o privatizare utila si la timp, ca nu se cunosc adevaruri despre noi insine, ceea ce pentru unii e un cosmar, ca exista o coruptie generalizata, oligarhica, bazata pe interese mafiote; acestea altereaza interesul politic fata de natiune.
- Se spune ca in Romania a avut loc revolutia cea mai sangeroasa, dar cu realizarile cele mai mici, dupa zece ani, in comparatie cu celelalte tari capitaliste.
- E adevarat, dar sa nu uitam ca a fost si sistemul cel mai dur. Noi nu aveam nimic, nu exista un sambure de societate civila. Iar democratia este construita de societatea civila. Inexistenta acesteia, la acel moment, este regasita in intarzierea de acum. Si ea continua. Daca ne amintim, abia prin '91 a aparut Alianta Civica. Mult mai tarziu, alte asemenea organizatii care tin de societatea civila. In acest timp, in toate tarile din jurul nostru, nucleele societatii civile existau. Inclusiv in Bulgaria, pe care noi o consideram in urma noastra. Cand ei l-au schimbat pe Jidkov, noi nici n-am aflat macar.
- Ati scris o carte, "14 decembrie - Inceputul Revolutiei Romane", in 1994. Ce doriti sa exprimati prin paginile ei?
- Am pus in aceasta carte toate marturiile pe care le-am avut despre 14 decembrie 1989, la Iasi. Cu tot ceea ce am strans in ultima vreme, vreau sa fac adaugirile de rigoare si sa scot o a doua editie, poate in 2000. Am considerat necesara aparitia acestei carti, pentru ca trebuie sa existe un document care sa consemneze aceasta zi ca pe inceputul Revolutiei Romane. Pentru ca, prin vointe politice obscure, acest fapt nu se vrea recunoscut. In afara deputatului Mihai Dorin, care a incercat sa faca ceva dar i s-a respins initiativa si urmeaza sa o ia de la capat, ceilalti alesi ai Iasului, indiferent de culoarea politica, nu asta ma intereseaza, n-au miscat un deget pentru aceasta reconstituire istorica, in care sa se recunoasca inceputul revolutiei la Iasi, in desfasuratorul acestui eveniment. Recunoasterea, ca atare, ar fi absolut in favoarea Iasului, pe langa nota de patriotism local, care prinde bine pentru orice comunitate. Sa fie limpede, eu nu m-am ales cu nimic din toata treaba asta, chiar daca am si certificat; l-am luat doar pentru a impune pe lista revolutionarilor si a asociatiilor acestora, data de 14 decembrie, ca fiind prima din revolutie. Nici unul dintre noi nu le-a folosit in scop economic, pentru a se bucura de avantajele pe care le presupun aceste certificate. Mai important mi se pare sa aparam demnitatea unui oras cum e Iasul, care a dat semnalul revolutiei si la 1848, asa cum a facut-o si in '89, si de cate ori va fi nevoie.
- Tot mai dese sunt dezvaluirile despre cei care s-au ingramadit sa ia certificatul de revolutionar, fiind de fapt cei care au luptat impotriva revolutiei, in acele momente, si chiar dupa.
- Legea prevede, pentru inscrierea pe aceste liste, prezentarea de documente, sau marturia a doua persoane, care sa crediteze faptele de revolutionar ale respectivului. Daca il vezi pe lista, dar stii ca a fost, de fapt, antirevolutionar, poti depune contestatia; tot legea o prevede. Mi se pare normal sa le oferi unor oameni care s-au sacrificat, macar recunostinta. Asa cum li se dau unele drepturi veteranilor de razboi, detinutilor politici si altor categorii. Chiar si tovarasii comunisti le dadeau drepturi in plus ilegalistilor lor. Si la urma urmei, cati suntem? Milioane? Suntem o mana de oameni. E drept, pe 14 decembrie, pe strazile Iasului au iesit cateva zeci de mii de oameni, dar asta nu inseamna ca toti au avut merite revolutionare. Intr-adevar, lista e umflata. Cazul Baricadei de la Inter, in Bucuresti. Erau cativa oameni. Restul se aflau si ei pe acolo, priveau, strigau, dar nu denota ca au insemnat foarte mult in economia evenimentelor.
- Si totusi, chiar cei care n-au facut mare lucru la revolutie sau au fost impotriva ei sunt cei ce s-au grabit sa se bucure de unele drepturi pe care ti le da certificatul de revolutionar.
- Acesta este un lucru verificat deja. Dar, fara sa generalizez, sunt unii care au profitat josnic de asa-zisa calitate de revolutionar, chiar daca au avut-o sau nu, in mod real. Face parte din mersul lucrurilor. Asa cum, intotdeauna, au existat imbogatiti de razboi, cum sunt miliardarii de carton de la noi.
- O ultima intrebare, dle Cassian Maria Spiridon. Pe 14 decembrie '89 nu v-a fost frica? Daca revolutia nu invingea, nu v-ati gandit ca veti fi prins si persecutat? De ce v-ati ambitionat sa iesiti in strada sa imprastiati manifeste?
- Daca nu iesea ceea ce planuisem, urma sa fim impuscati. Patru dintre noi urmau sa fie condamnati la moarte sau, daca se comuta, faceam vreo 25 de ani de puscarie, ceea ce inseamna pe viata. Stiam de la inceput ce ma asteapta, evaluasem toate riscurile; dar nu vreau sa para un gest de curaj nebun sau altceva de genul asta. Eram disperat. Eram disperati. Nu se mai putea trai. Eram precum coreenii de nord, o turma ovationandu-l pe marele nostru frate. Mai rau de atat nu avea ce sa ni se intample, chiar daca nu iesea. Si mi-am asumat acest risc. Chiar planuisem sa reluam miscarile. Daca nu reuseam in Piata Unirii, pe 30 decembrie urma sa ne adunam la Palatul Culturii si sa venim spre Piata, pentru ca dispozitivul din Unirii era vulnerabil, usor de incercuit si controlat. Desigur, a fost si un gest de naivitate. Noi eram niste tineri, cu mainile goale, care nu puteam decat sa strigam si sa ne asumam un sacrificiu.
Liviu Apetroaie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2732 (s) | 22 queries | Mysql time :0.144094 (s)