News Flash:

Urmele potopului

27 Octombrie 2006
1394 Vizualizari | 1 Comentarii
Urmele potopului
• Ziua de 19 iunie 2006 va ramane mult timp in memoria satenilor din comuna Miroslovesti, din cauza ploii cu grindina care a afectat atunci comuna ieseana ce pastreaza pana astazi urmele urgiei • "Auzeam cum rupe din acoperisul din stuf acoperit cu carton si mi-am zis ca e sfarsitul lumii", isi aminteste cu groaza Alexandru Turcu, un satean din Miroslovesti • Satenii de aici, comuna recunoscuta ca fiind bogata in vite, au fost nevoiti sa vanda o parte dintre animale pentru a putea sa-si repare casele


Furia naturii dovedeste de fiecare data cat de neputinciosi sunt oamenii in fata calamitatilor. In vara acestui an, judetul Iasi a fost afectat de mai multe ploi cu grindina foarte violente care au facut numeroase pagube atat in ceea ce priveste culturile, cat si gospodariile oamenilor. Ca de obicei, aceste evenimente devin subiecte de presa, mai mici sau mai mari, lumea le citeste cu infrigurare, dar dupa un timp se uita. Ramane insa in urma lor drama celor afectati, unii dintre aceestia pierzand agoniseala de-o viata. Numai ei stiu cat de greu le-a fost sa repuna pe picioare o gospodarie distrusa de o grindina sau o viitura, gospodarie altadata de invidiat. Ziua de 19 iunie 2006 va ramane mult timp in memoria satenilor din comuna Miroslovesti: este ziua in care s-a abatut asupra comunei o violenta ploaie cu grindina. Chiar si astazi, la mai bine de patru luni de la nefericitul eveniment, urmele sunt inca vizibile, mai mult poate in sufletul oamenilor decat in ceea ce priveste aspectul comunei. Urgia a schimbat, intr-o oarecare masura, chiar si viata sociala a comunei. Renumita pentru numarul impresionant de bovine, fapt ce o evidentia ca o comuna "instarita", in urma ploii care a facut ravagii, satenii s-au vazut nevoiti sa-si vanda animalele, poate cel mai de pret lucru din curtea casei.

S-a imprumutat la doua banci

Cum de la stat nu au vazut nici macar o lescaie, fiecare s-a chinuit dupa propriile puteri sa-si refaca gospodaria. Si nu a fost deloc usor. "Stateam in casa mamei, o casa batraneasca, foarte veche, cand a venit piatra. Auzeam cum rupe din acoperisul din stuf acoperit cu carton si mi-am zis ca e sfarsitul lumii. Stratul de gheata avea vreo 30 de centimetri iar bucatile de grindina erau cat oul de gaina si colturoase. Spre seara, la ora cinci a batut gheata, iar a doua zi pe la amiaza gheata din curte sa fi fost de vreo 20 de centimetri", isi aduce aminte, vizibil emotionat, Alexandru Turcu, satean din Miroslovesti, care in cei 60 de ani de viata nu a mai prins niciodata asa o ploaie. Greul a inceput pentru acesta abia dupa ce si-a revenit din socul suferit. Casa in care locuia impreuna cu mama sa, in varsta de 86 de ani, era practic ciuruita si putea fi numita orice, numai locuinta nu. "Singura solutie a fost sa ridic o alta casa, ca de reparat la cea veche nu mai aveam ce. Am facut un imprumut la banca pe cinci ani. Eu 72 de milioane lei si nevasta 68 si ne-au mai dat si copiii, ca am doua fete maritate. Numai pe materiale am dat 187 de milioane si numai eu stiu cat am muncit, ca nu te ajuta nimeni daca nu ai bani. Si acum mai am de platit boltarii, care-s vreo cinci milioane, si inca vreo patru baiatului care a tencuit-o", a mai spus batranul oftand. E mandru totusi de noua casa, tot cu doua camere, dar vopsita cu un galben la moda si cu acoperis din placi de azbociment.



Minute de cosmar

Pe aceeasi ulita, la cateva case distanta, statea la gard si o batranica. Un singur cuvant despre gheata a fost de ajuns pentru ca lacrimile sa nu mai poata fi stapanite. "Am avut mare noroc de surori, care m-au ajutat cu bani sa-mi repar acoperisul. Mi-a distrus si gradina. Acu, buruianul e mai mare decat mine, ca sunt bolnava si nu mai pot munci", a spus printre suspine Maria Vlad, de 72 de ani. Cantonierul din sat, Adrian Plai, isi aduce si el aminte de cele 20 de minute de cosmar. "Nici nu stiam de ce sa ma apuc. Nevasta plangea in casa, la telefon plangea sotia primarului, casa duduia ca la razboi", a marturisit acesta. De atunci si pana astazi, casele s-au reparat, doar unele mai pastrand urmele asediului de gheata. Sufletele oamenilor insa pastreaza vii amintirile de groaza iar greutatile nu pot fi reparate sau ascunse sub un strat nou de var.


Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

2375 viz    2 com
3048 viz    2 com
1713 viz    2 com
6693 viz    14 com
4183 viz    3 com
3266 viz    0 com
7231 viz    4 com
4219 viz    3 com
2647 viz    3 com

Comentarii (1)

Anonim  | #1376
Saracii oameni. Nici acuma nu au venit ajutoarele promise
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.4363 (s) | 22 queries | Mysql time :0.315331 (s)