Scriitori

Viata de „diacon” a lui Ion Creanga

Publicat: 18 dec. 2013
3
Tanarul Creanga ia drumul Iesilor, ca sa se-nscrie in seminarul de la Socola. Si-aveam sa-l aflam acolo – pentru prima data purtand, in inscrisurile oficiale, numele de Ion Creanga) –  exact din ziua de 6 noiembrie 1855, scrie jurnalul.ro.
La cursurile seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola, Ion Creanga a intrat direct in anul al II-lea. Intra in Iesi baiet cu inima cat un purice si, peste mai putin de doua decenii, aveam sa-l vedem scos din randurile clerului cu tam-tam.
Dar, inainte de-a lasa timpul sa curga asa de repede, sa citim (sa citam) cateva randuri din paginile “Amintirilor din copilarie”: “Mare necaz pe capul lui Ion (nu-i mai spuneau Nica acum, ca era flacau) a fost cand a venit vremea sa o ia pe drumul spre Socola. N-ar fi plecat in ruptul capului, caci era holtei si ce ii era drag era pe aproape de casa, pe cand pana la Iasi era drum lung, nu gluma. (…) Intr-un tarziu s-a ispravit si drumul spre Socola, unde asteptau o multime de dascali veniti de pe la scolile de catiheti desfiintate din toate judetele Moldovei”. Se incheie aici si copilaria, si drumul spre Socola, si cartea. Scriitorul caligrafiaza cel din urma cuvant: “Sfarsit”. De-aici, din punctul in care Creanga se desparte de eroul “Amintirilor…”, incepe pentru Nica a lui Stefan a Petrei timpul maturitatii. 
Am putea sa-i urmarim biografia, pas cu pas, mai departe. Incheie scoala in 1859 (anul Micii Uniri) si tot atunci devine ginerele preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de Sfinti din Iasi. Pe 26 decembrie 1859, pentru a-si putea continua studiile, a fost hirotonit diacon in Biserica “Cuvioasa Parascheva” din Targu Frumos, de arhiereul Ghenadie Sendrea de Tripoleos, din ordinul mitropolitului Sofronie Miclescu. La putina vreme, in 1860, vine pe lume unicul sau fiu, Constantin. Pe Creanga il vom afla din nou la invatatura, la Scoala Preparandala Vasiliana, unde-l cunoaste pe Titu Maiorescu (acesta ii va arata pretuirea sa toata viata). E dascal si institutor in scolile Iasiului si-si afla randul printre junimisti (ceva mai tarziu, in 1875, avea sa-l cunoasca pe Eminescu, pe care-l va numi, cu o calda prietenie, “badita Mihai”)… 
Sunt multe zile importante de tinut minte, de asezat in ceasloave si istorii. Dar ma voi opri doar la un an: 1872. Cu un an mai inainte, inscris la Facultatea de Teologie din Iasi, diaconul Creanga este numit la Manastirea Golia din Iasi. Se separase de nevasta, Ileana, fiica preotului Grigoriu, dupa ani de conflict cu socrul si peregrinari prin cateva parohii. Cariera sa clericala avea sa se termine insa din alte pricini. In 1871, ziarul “Conventiunea”, nr. 14 din 26 februarie, publica un articol care ii critica pe prelatii care mergeau la teatru. Jurnalistul face publica si o lista a celor incriminati si, chiar daca proaspatul diacon de la Golia nu se regaseste in ea, cumva articolul acela avea sa-i determine soarta. In “Curierul de Iasi” e publicat la putina vreme un articol mai graitor inca decat dezvaluirea concurentei despre… naravurile popilor. Articolul “Tragerea la tinta si vanatul de pasari in mijlocul orasului”, chiar daca nu contine nici un nume, descrie atat de bine ispravile diaconului de la Golia, incat nimeni nu se indoieste despre cine e vorba. Judecata, in tribunalul clericilor – Dicasteria, i se spunea pe atunci, Consistoriu ii zice azi  incepe in septembrie 1871. E invinuit ca merge la teatru, trage cu pusca (chiar si asupra bisericii – ma rog, asupra ciorilor de pe turla bisericii), ca-si tunde parul. Mai mult, traia despartit de sotie. Sentinta nr. 265 din 11 octombrie 1871 avea sa-l excluda din cler, iar in 15 iunie 1872, Mitropolia informeaza si Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice. Creanga face recurs, dar a doua sentinta de excludere, din 10 octombrie 1872, avea sa fie definitiva. Citindu-l noi pe Creanga, azi, ne spunem ca n-a fost chiar atat de rea aceasta sentinta… nu pentru literatura romana. 
Dar nici celelalte dimensiuni ale istoriei nu sunt… ireparabile. S-au implinit vara asta – pe nestiute – 20 de ani de la reabilitarea post-mortem a diaconului Ion Creanga. Demersul l-a facut insusi Preafericitul Patriarh Daniel, pe vremea cand era Mitropolit al Moldovei. La 20 iunie 1993, ce-a fost gresit in toamna anului 1872 s-a indreptat si “de acum inainte la slujbele de pomenire, parastase si comemorari de ordin religios fiind pomenit ca «diaconul Ion»“. 




Adauga un comentariu