News Flash:

Viata traita doar in centrul de plasament

13 Octombrie 2008
2691 Vizualizari | 3 Comentarii
COSTICA SANDU
• Costica este un tanar de 18 ani si toata viata a trait intr-un centru de plasament • Cu toate ca dragostea parintilor i-a lipsit foarte mult, Costica Sandu a invatat din greutatile vietii si a trecut cu bine peste toate piedicile • Acum se afla in Centrul Ioan Holban Iasi si isi priveste viitorul cu speranta si incredere


De cand se stie, viata sa s-a petrecut in jurul centrului de plasament. Aici a cunoscut greutatile, dar si putinele bucurii pe care i le-a oferit viata. Costica Sandu are acum 18 ani si, de aproape 12 ani, sta in Centrul de Plasament Ioan Holban Iasi. Pentru Costica, acesta este locul care a devenit "acasa", iar cadrele care isi desfasoara activitatea in centrul de plasament i-au fost si mama si tata. Pentru ca s-a nascut cu malformatii, Costica a fost abandonat in maternitate de mama sa, dupa care a fost dus intr-un leagan pentru copii. Pe la varsta de sase ani a fost adus in centrul de plasament in care se afla si la ora actuala. Desi in mod normal ar trebui sa fie in clasa a XII-a, Costica este in clasa a X-a pentru ca timp de doi ani de zile a stat numai prin spitale. Timp de doi ani a cunoscut numai suferinta, durere si operatii pentru corectarea malformatiilor cu care se nascuse. Cu toate ca nu a simtit afectiunea parintilor, iar caldura unei familii i-a lipsit, principalele elemente care acum il caracterizeaza pe Costica sunt optimismul, ambitia si modestia. In ciuda greutatilor pe care le-a intampinat, a trecut peste ele si isi priveste viitorul cu zambetul pe buze. "Doi ani de zile nu am putut merge la scoala din cauza sanatatii, am stat mai mult prin spitale si am avut mai multe operatii. Am venit de la Centrul Sfantul Andrei si de 11 ani si jumatate stau aici. Parintilor mei le-a fost rusine cu mine cand eram mic pentru ca eram primul lor copil si m-am nascut cu niste malformatii. Am trecut prin momente si bune si rele de cand sunt aici", a spus Costica. Avand in vedere handicapul fizic de care sufera, Costica a fost de nenumarate ori jignit si discriminat de cei din jurul lui. Dar a invatat sa ignore vorbele rautacioase spuse la adresa lui si astfel a reusit sa depaseasca momentele de tristete.

Luat acasa de un cadru didactic

Asistentii sociali, cadrele didactice si medicale din centrul de plasament i-au fost mereu alaturi tanarului Costica. Cu ajutorul acestora, Costica a reusit sa isi revina din situatia dramatica in care se afla. Una din cadrele de la centrul de plasament l-a indragit pe Costica si il mai lua din cand in cand acasa. "Este o doamna de la centru care ma mai lua acasa si m-a integrat intr-un fel in familia ei. A vrut sa ma mai scoata dintre peretii astia inchisi si sa imi arate lumea de afara. M-a invatat sa am grija de mine, cum sa ma comport, sa ma ingrijesc si ii multumesc ca m-a ajutat", a precizat Costica. La scoala nu se considera un elev doar de nota zece, avand note peste opt. Acum la liceu este la profilul economic, materie care ii place mult, dar nu vrea sa aiba si o cariera in acest domeniu. Nu s-a gandit exact ce facultate vrea sa urmeze, dar stie ca vrea sa ii ajute pe cei aflati in dificultate. Astfel, doreste sa se indrepte spre asistenta sociala sau psihologie. "Eu neavand parte de afectivitate, simt nevoia sa ii ajut pe altii. Asistenta sociala si psihologia ar fi domeniile in care as vrea sa profesez. Eu nu am fost invatat sa mi se ofere tot timpul si cand am primit ceva am stiut sa spun multumesc", a mai spus Costica.



Parintii sunt in strainatate

Desi acum au o conditie financiara buna, parintii lui Costica nu s-au aratat niciodata interesati de soarta copilului lor, daca acesta este bine sau daca are nevoie de ceva. Costica nu isi condamna parintii pentru ca l-au abandonat, dar se arata dezamagit de nepasarea lor. Si-a cunoscut parintii in urma cu cativa ani, cu ajutorul asistentilor sociali, dar acestia nu au mai vrut sa il ia in grija lor. In momentul de fata, parintii lui sunt plecati la munca in Italia. Costica mai are doua surori, Ioana si Diana, care sunt alaturi de parinti in strainatate. Momentele in care Costica a fost vizitat de parinti au fost foarte rare si scurte. "Foarte rar parintii mei au venit pe la mine, le era rusine sa imi faca vizite. Spre dezamagirea mea, sunt in strainatate si nu le pasa de mine. Ei cred ca statul trebuie sa aiba grija de mine, dar nu stiu ca lipsa afectivitatii e dureroasa", a mai spus Costica.


Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (3)

petro  | #44970
bravo! cred ca te doare atitudinea parintilor! numai ca,tu trebuie sa te gandesti ca de fapt ei nu merita sa aiba un copil ca tine.tu copil fiind,ai gasit putere singur sa faci fata tuturor lipsurilor,iar ei in doi au refuzat sa accepte o realitate,de care pana la urma nu erau straini cred.
Las-i ! De unde nu-i ,nici Dumnezeu nu cere! Ai ingerul tau pazitor si la necaz,nu te lasa! Doamne ajuta! sa nu uiti o clipa,ca de la EL ne vine puterea.
dacos  | #44971
fii tare, Costica pina azi ai reusit sa-ti urmezi drumul, continua cu aceeasi determinare si incredere in tine si in fortele tale, copii buni nu sunt doar cei care au parintii aproape, fa in viata ceva pt. care simti ca ai vocatie, ai un suflet mare sa te gindesti deja la virsta aceasta sa daruiesti altora sprijinul tau, societatea noastra are nevoie progresiv de persoane ca tine.
delia  | #44972
A fost foarte greu prin ce ai trecut .Iti dau un sfat si sper ca vei tine cont de el.Viata e grea uneori ,cum e si a mea acum ,dar asta nu conteaza .Fi mai prudent in viata in tot ceea ce faci "si nu fa pasi mari in viata ".Sper ca vei ajunge bine .bafta pa
Adauga comentariu
Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3310 (s) | 24 queries | Mysql time :0.209826 (s)