News Flash:

Vina nu ne apartine

14 Ianuarie 2001
976 Vizualizari | 0 Comentarii
In unsprezece ani, la conducerea Romaniei s-au perindat trei legislaturi, sfarsitul anului trecut aducand-o pe cea de a patra. De fiecare data, inceputul a fost cel mai greu, iar transferul de putere s-a realizat cu destul de multe emotii, mai ales cand rezultatele alegerilor au dus la schimbari ale puterii in spectrul politic, dintr-o parte in alta. In 1990, cu vistieria tarii plina si cu datoriile achitate la zi, puterea instalata s-a plans de greaua mostenire lasata de cei 50 de ani de comunism. Era in primul rand o problema de mentalitate, in greaua trecere a Romaniei de la un regim totalitar, de la o economie centralizata si controlata pana in cele mai mici cotloane de catre stat, la o economie de piata, bazata in primul rand pe proprietatea privata si pe libera circulatie a banilor si marfurilor. In baza acelor declaratii, demarajul s-a facut mai greu, masurile populiste nu au incetat sa apara, iar din speranta de mai bine a ramas doar speranta. In 1992, a urmat o noua legislatura, in fapt o continuare a aceleiasi garzi, de data aceasta pentru un mandat intreg. Concluzia: fara jumatati de masura.

Printre masurile de atunci s-a numarat si demararea procesului de privatizare (ca o prima conditie a reformei economice si a trecerii la economia de piata), prin infiintarea Agentiei Nationale de Privatizare, subordonata unui Minister al Privatizarii. Toate bune si frumoase, insa patru ani nu s-a miscat mai nimic, atat in ceea ce priveste procesul de privatizare, cat si in ceea ce se poate denumi bunastarea populatiei. Vina a fost aruncata in continuare pe ceea ce s-a intamplat inainte de 1989, caci consecintele, atat de grave, au strabatut cu nonsalanta anii si au pus in continuare bete in roate guvernantilor. Satui de promisiuni, romanii au votat altceva in 1996, plini de speranta unei vieti mai bune. Totul a fost cat se poate de normal pana cand guvernantii alesi au inceput si ei sa recite aceeasi poezie, a vinei care nu le apartine lor, ci predecesorilor, firul acestei culpabilitati mergand undeva departe, de-a lungul istoriei. Schimbarea a fost profunda, in sensul ca toate functiile importante au fost preluate numai de personaje agreate, valul acestor schimbari avand repercusiuni masive in traiul de zi cu zi al populatiei.

De data aceasta, raportarea nu s-a mai facut la 50 de ani, ci la 50 plus sase, ceea ce a sporit, fara nici un fel de indoiala, gradul de dificultate a teribilei misiune incredintate de popor: guvernarea unei tari. Patru ani a fost recitata aceeasi poezie, pe care romanii au invatat-o pe de rost si de care s-au saturat pana peste cap. Prin urmare, patru ani mai tarziu s-a inregistrat o premiera absoluta, principalul partid de guvernamant neavand acces nici macar in Parlament. Locul a fost preluat de un guvern plin de ambitii si pus pe fapte mari, insa, caci de fiecare data trebuie sa existe un "insa", misiunea acestuia va fi la fel de grea. Adica mai grea decat misiunea pe care au avut-o taranistii in 1996 si mai grea decat cea avuta chiar de actualii guvernanti in 1990. Nimic nu se pierde, vina se transforma, astfel ca intreaga istorie postdecembrista a Romaniei va fi marcata de acest complex al vinei. Aceasta scurta istorie nu este marcata, insa, de personaje vinovate, ci de nevinovati, iar refrenul pe care romanul l-a tot auzit vreme de unsprezece ani a fost mereu acelasi: vina nu ne apartine.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romaniei trei legislaturi comunism parlament
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1284 (s) | 22 queries | Mysql time :0.025953 (s)