Secretele istoriei

Virginia Andreescu Haret – prima femeie arhitect din Romania

Publicat: 19 mart. 2018

In 1919, in ziua de 6 iulie, la Scoala Superioara de Arhitectura din Bucuresti avea loc o ceremonie. Tinerilor absolventi li se inmanau diplomele. Pe una dintre acestea era scris numele Virginia Maria Andreescu si mentiunea „foarte bine”.

A fost numita prima femeie din Romania care a obtinut diploma in arhitectura. Henrieta Delavrancea Gibory a facut lumina si astfel am aflat de la ea ca, inaintea Virginiei, Ada Zaganescu a fost cea care il „infruntase pe asprul profesor Ion Mincu”, dar „ aceasta luata in valtoarea vietii si de lipsa de potential nu s-a putut realiza”. Spre deosebire de Ada care nu a reusit sa–si faca un nume in randul arhitectilor, o lume dominata mult timp de barbati, Virginia Andreescu a avut o cariera impresionanta.

Singura sau in colaborare, a proiectat si finalizat peste 150 de cladiri. A facut numeroase lucrari de arta grafica si a contribuit cu scrieri insemnate in reviste de specialitate. Virginia Andreescu nu a fost asadar prima romanca absolventa a Scolii Superioare de Arhitectura, dar si-a castigat pe drept titlul de prima femeie din Romania care a practicat profesia de arhitect.

Nascuta in Bucuresti, in 1894, Maria Virginia Andreescu nu a trecut printr-o copilarie usoara – avea 9 ani cand mama ei a murit si ea a trebuit sa se ocupe de frati si de gospodarie. A urmat liceul si, dupa bacalaureat, a intrat la Scoala Superioara de Arhitectura. Tatal ei a fost frate cu pictorul Ion Andreescu de la care, probabil, ea a mostenit talentul si pasiunea pentru arte.

„[…] s-ar fi putut, tot asa de bine, dedica Picturei sau Sculpturei, daca n-ar fi mijit in ea acel sfredel puternic si ample nazuinte care cereau mai mult, cucerirea spatiului, care-i da arhitectului inalte satisfactii, nebanuite de cei din afara breslei”, scria Henrieta Delavrancea Gibory.

La Arhitectura, a invatat cu sarg de la profesori si a inceput sa-si modeleze stilul, nu doar a urmat docil preferintele indrumatorilor. I-a uimit mereu cu proiectele ei premiate constant cu mentiunea I. Dupa ce a absolvit Scoala Superioara de Arhitectura din Bucuresti, a simtit nevoia sa cunoasca mai mult si sa se perfectioneze, asa ca a plecat in Italia.

Acolo a ramas doi ani si a invatat de la arhitecti renumiti ai vremii. Una din trasaturile ei de care a amintit si Henrieta Delavrancea Gibory a fost intelepciunea; de la bun inceput, Virginia Andreescu a cautat sa lucreze cu cei mai buni pentru a avea de la cine castiga experienta, dar si pentru a fi in cercul celor valorosi.

In 1922 s-a reintors la Bucuresti hotarata sa faca lumea mai frumoasa – cel putin cea a Bucurestiului. Primul, cel mai mare si de durata proiect la care a lucrat a fost pentru Casa Scoalelor – o institutie infiintata in 1896 care a avut ca scop principal administrarea fondurilor pentru construirea/repararea scolilor.

A realizat blocul Cantacuzino, cu sase etaje, de pe Calea Victoriei, pe un teren mostenit de urmasi ai lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, cel numit Nababul. Palatul Societatii Tinerimea Romana, astazi Palatul Tinerimea Romana, din strada Schitu Magureanu, a fost construit intre 1924-1927, dupa planurile ei ; cladirea e monument istoric. A proiectat in Bucuresti si in alte locuri din tara, diferite cladiri cu elemente preluate din arhitectura traditionala; printre acestea, sunt zeci de vile, blocuri, case.

Pe langa proiectele de arhitectura, Virginia Andreescu s-a implicat cu o energie inepuizabila in multe alte activitati: a publicat in diferite reviste de specialitate, le-a predat studentilor, fiind interesata sa formeze in special tinere, a mers la conferinte ca invitata, a facut excursii in cautarea elementelor care sa aduca originalitate constructiilor. A avut un talent aparte in grafica si multe din lucrarile ei – desene, acuarele, tablouri – sunt pastrate in Colectia de Stampe de la Biblioteca Academiei Romane.

La 34 de ani s-a casatorit cu inginerul Spiru Haret, nepot al matematicianului, astronomului si pedagogului Spiru C.Haret. Dupa 40 de ani de munca intensa, intr-o zi de inceput de primavara, Virginia Andreescu Haret si-a incheiat menirea. Cladirile realizate de ea dau azi o nota distincta locurilor si ne amintesc discret ca, a fost odata cand, doar a construi nu era suficient. A construi frumos, pentru bucuria trecatorului de a se opri, a privi, a admira – aceasta era arta.



loading...

Adauga un comentariu