News Flash:

Virginica Balanescu - ultima stea a constelatiei de aur a Nationalului iesean

18 Octombrie 1999
2488 Vizualizari | 0 Comentarii
•"A fost intradevar o generatie de exceptie si sint mindra ca am facut parte din aceasta generatie"

Ne place sa vorbim despre asa-zisa "generatie de aur" a Teatrului National. Pentru actuala generatie, sintagma ar putea parea exagerata, insa nu incape indoiala ca actori precum Aurel Ghitescu, Miluta Gheorghiu, Annuy Braesky, Marioara Davidoglu, Nicolae Suba, Costache Sava, Nicolae Venias, Ion Schimbinschi, Constantin Cadeschi au constituit, intradevar, o generatie de aur a Teatrului National "Vasile Alecsandri". Dar nu despre ei vrem sa povestim acum, ci despre "ultimul mohican", marea actrita care a fost Virginica Balanescu. Trecatorii de pe bulevardul Independentei pot intilni zilnic o fiinta suava, pe chipul careia anii si-au lasat foarte putin amprenta, de o distinctie deosebita, trece anonima printre oameni, modesta cum ii este firea. Citi isi mai amintesc oare de Undine, rolul vietii sale, de atitea si atitea personaje din I.L.Caragiale, Shakespeare, Tudor Musatescu, Vasile Alexandri, Girodeaux, Cehov, Gorki etc, etc?
Nascuta la Tg. Frumos dintr-o familie de ceferisti, Virginica Balanescu a avut o copilarie plina de lipsuri si, pina in 1942, cind a intrat la Teatrul National, a incercat "de toate" - dupa spusele ei.

"Chiar daca era razboi, teatrul era in floare"

- Am cintat in corul Mitropoliei, am facut si ziaristica... In perioada ceea i-am cunoscut pe Geroge Ivascu, Eusebiu Camilar, Magda Isanos. Lucrind la ziarul "Chemarea", am avut posibilitatea sa cunosc mai multi actori, care m-au chemat sa incerc niste roluri ca amatoare la ateneul Haralambie (linga biaserica Sf. Haralambie). Imi aduc aminte ca, acolo, l-am cunoscut pe Zaharia Volbea, un cator foarte frumos, foarte talentat si ne potriveam pe scena. Dar era un tip increzut. Imi spunea: "Tu esti un nimic, eu sint actor. Eu sint la conservator, pe tine n-o sa te primeasca niciodata". M-am ambitionat si la concursul de admitere si am reusit prima. Era vorba despre Academia de muzica, aflata pe atunci vizavi de Biserica Banu. Sa stiti ca visul meu era sa devin scriitoare. Studenta fiind in anul al doilea, am fost angajata la teatru prin concurs. Am debutat in "Vlaicu Voda", in care jucau, printre altii, Stefan Ciubotarasu si Ionescu Gion. Chiar daca era razboi, teatrul inflorea. Lumea venea la teatru poate si pentru a uita de necazurile cotidiene.
- Refugiul v-a injumatatit trupa. Unii dintre marii actori au plecat la Bucuresti, dar Miluta Gheorghiu, Marioara Davidoglu, Anny Braesky, Constantin Cadeschi s-au intors la Iasi. Cu timpul v-ati strins rindurile si ati ajuns sa aveti cea mai buna trupa de teatru din tara.
- A fost intr-adevar o generatie de exceptie si sint mindra ca am facut parte din aceasta generatie. Nu va spun ca am colindat intreaga tara cu un tren, timp de doua saptamini, prezentind spectacole, iar la Sibiu, in 1945, am jucat timp de un an de zile. Au vrut sa ne opreasca acolo, dar noi stiam ca teatrul din Iasi era unic.

De sarbatori se juca fara intrerupere

- A suferit ceva cladirea teatrului de pe timpul razboiului?
- Nu stiu cine, nemtii sau rusii, transformasera teatrul in grajd si i-au stricat acustica. Noi, actorii, am refacut teatrul si am inceput spectacolele. Pe atunci era si un regizor de exceptie, Ion Aurel Maican.
- Spuneati ca cel mai indragit rol a fost cel din "Undine" in traducerea Otiliei Cazimir. Va amintiti si alte roluri?
- Cum sa nu? Mi-a fost incredintat rolul Lulutei din "Chirita in provincie" in dauna Margaretei Baciu, care a protestat, apoi am jucat in piese de mare succes, precum "Sase personaje in cautarea unui autor", "Scoala femeilor", "Intriga si iubire", "Cenusareasa" s.a. Va dati seama ca, in 30 de ani de teatru, am tot jucat.
- Ce lucruri placute va revin acum in memorie din perioada de aur a teatrului nostru?
- Era un obicei foarte frumos in preajma Sarbatorilor de iarna. Trei zile si trei nopti de Craciun stateam numai in teatru. Acolo jucam, acolo dormeam. Se juca fara intrerupere. Aveam si un spectacol cu "Irozii", o adaptare dupa Sadoveanu. Iar in seara de Anul Nou se juca "Baba Hirca"; iesenii se duceau de la spectacol direct la revelion.
- Va obliga cineva, sau erati bine platiti?
- Eram calici lipiti. Dar publicul ne stimula extraordinar. Gemea sala de oameni. Parca-l aud pe Miluta Gheorghiu care, dupa ce se uita prin gaurica de la cortina in sala, ne spunea: "Uite-i, mai, ca stau si pe candelabru!" Astea erau zile fericite pentru noi. Teatrul a fost viata mea.

"Avem si astazi actori foarte buni, dar nu avem regizori"

- Mai mergeti la teatru?
- Nu. Daca ma intrebati de ce, va spun ca m-a socat un lucru. Dupa ce am iesit la pensie, stateam intr-o zi pe banca de la intrarea actorilor impreuna cu sotul meu, Constantin Cadeschi. Unul dintre tinerii actori, vazindu-l a spus: "Pe asta il asteapta moartea acasa. ce cauta aici?" De atunci nu am mai calcat in teatru.
- Nu inseamna ca v-ati desprins total de profesia care v-a adus atitea satisfactii. Ce parere aveti despre teatrul actual?
- Astazi se face un teatru chinuit, care mai de care incearca sa fie acrobat, dansator, dar cu dictia sint la pamint. As spune ca avem si astazi actori foarte buni, dar nu avem regizori. Ma gindesc, de exemplu, la Sergiu Tudose, un mare actor care nu are roluri pe masura si nici regizor in stare sa-l faca a da totul.
- Credeti ca ar putea aparea o noua generatie de aur a Nationalului iesean?
- Ma-ndoiesc, nu pentru ca nu ar exista actori talentati, ci pentru ca se urmaresc prea mult interesele financiare - pe de o parte, iar pe de alta parte, oficialitatile din ziua de astazi privesc actul artistic ca pe o povara inutila si nu-l sprijina aproape deloc.
A consemnat Magda OLTEANU
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2083 (s) | 22 queries | Mysql time :0.064885 (s)