Secretele istoriei

Vlad Ţepeş şi acţiunile diplomatice

Publicat: 30 apr. 2020
Vlad Ţepeş şi acţiunile diplomatice
Vlad Tepes, domnitorul Tarii Romanesti si Iancu de Hunedoara

Vlad Ţepeş şi acţiunile diplomatice au avut un efect major asupra Ţării Româneşti. Născut în anul 1430 sau 1431, Ţepeş a ajuns domn al Ţării Româneşti cu sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, regale Ungariei. Fiul său, Mihnea cel Rău avea să domnească mai târziu în Tara Românească între anii 1508 şi 1510.

Pe finele anului 1438, domnitorul a avut de înfruntat o mare presiune din partea Imperiului Otoman ce se afla în plină ofensiva.

Ţepeş a fost obligat să se alăture tripelor turceşti şi să le însoţească în Transilvania în acelaşi an. Chemat la Poarta de către sultan în anul 1442 a fost acuzat de făţărnicie.

În anul 1443 Iancu de Hunedoara şi Vlad Dracul s-au împăcat şi au adopotat o atitudine net antiotomana.

Această acţiune avea ca scop să urmărească reconstituirea unui front antiotoman pe linia Dunării. Ţepeş a ajuns domn în Tara Românească cu ajutor turcesc în anul 1448.

Acţiunea lui Iancu de Hunedoara urmărea să reconstituie frontu antiotoman pe linia Dunării. Vlad Ţepeş a ajuns domn în Ţara Românească cu ajutor turcesc în 1448.

Efectele acţiunilor diplomatice ale lui Vlad Ţepeş

Aactiunile diplomatice ale lui Vlad Ţepeş au dus la tratatul de pace încheiat la 20 noiembrie 1451 între Ungaria şi sultan. Acesta a fost considerat un moment extrem de important în relaxiile externe ale Ţării Româneşti.

În tratat era prevăzut, printre multe alte lucruri, faptul că Vladislav trebuia să plătească mai departe tribut Imperiului Otoman. Iar faţă de Iancu de Hunedoara era obligat la “ascultare, supunere şi îndatorire”.

După cucerirea Constantinopolului (20 mai 1453) presiunea otomană asupra ţărilor romane avea să se întărească.

Domnia şi politica internă a lui Vlad Ţepeş

In anul 1455, in cursul lunilor octombrie-noiembrie, Iancu de Hunedoara a avut o ultima ultimă tentativă de a scoate Ţara Românească din situaţia primejdioasă în care se afla. Pentru asta el a organizat o expeditie la sud de Carpati.

Izgonit de Vladislav, in toamna anului 1448, Vla Tepes s-a intors in Imperiul Otoman. Pe 6 februarie 1452, Vlad Ţepeş se găsea în Transilvania, unde încercă să reocupe tronul Ţării Româneşti.

Iancu de Hunedoara si-a aratat suportul fata de Tepes in anul 1456 pentru inlocuirea lui Vlasislav al II-lea. A doua domnie a lui Vlad Ţepeş a început în iulie sau august 1456, înainte de 20 august, când rivalul său era în mod sigur mort, şi după 3 iulie, când Vlad Ţepeş nu era încă domn.

Politica internă a lui Ţepeş

Dorinţa lui Ţepeş de a fi considerat un “mare stăpânitor” nu poate fi pusă la îndoială. Pentru a fi recunoscut drept “mare suveran” ar fi trebuit să dispună de mijloacele necesare. Astfel își putea face respectată o asemenea autoritate. În multe cazuri domnia sa a fost pusă în pericol. Mulţi credeau că acesta a lăsat garda jos. Domnitorul avea nevoie de o mişcare care să îl readucă în joc.

Domnitorul Vlad Ţepeş a înţeles că principala cauză a slăbirii statului erau luptele pentru putere. Astfel el s-a decis sa ucida boierii.  Prin uciderea acestora Vlad Ţepeş urmărea să-şi întărească domnia si sa scape de luptele de culise.

Acţiunile diplomatice ale lui Vlad Ţepeş au dus la lichidarea opoziţiei boierimii şi cosolidarea domniei.




Comentarii
  • Tepes, D-ne, tradatorii ucisi de tine au copii ce au ajuns in parlamentul Romaniei si se razbuna!!! Scoala-te si REVINO!!!

Adauga un comentariu