News Flash:

Zidul orasului

18 Septembrie 2000
806 Vizualizari | 0 Comentarii
Se spune ca un rege, cheltuindu-si intreaga avere, si-a facut o armata si toata viata a vrut sa cucereasca imperiul vecin. In acelasi timp, imperiul vecin isi alcatuia propria armata si se pregatea de plecare. E o poveste trista, din care, pana la urma, n-a castigat nimeni. Ciudat este ca regele n-a putut sa iasa din oras; n-a stiut pe unde. N-a gasit iesirea, asa cum adversarul n-a gasit intrarea. Frumos este textul pe care ni l-a lasat Jorge Luis Borges. La fel de frumos cum eu nu-mi mai gasesc iesirea dintr-un oras pe care niciodata n-am vrut sa-l cuceresc, dar care m-a cucerit, de la sine. Ar trebui sa refac traseele cunoscute ale caii spirituale care urca Copoul si care urca pe Copou catre noi. Ar trebui, inca o data, sa ma bucur de orasul care mi-a dat viata si care, intr-un fel sau altul, m-a consacrat. Ar trebui, si totusi, parte din imperiul care-mi apartine nu exista. Nu sunt un delator al celui mai frumos oras romanesc, dar nici nu vreau sa fiu omul care sa consacre decaderea si ruptura osaturala a unei urbe care-si canta cu concupiscenta osanalele si moartea. Cred ca, daca ar mai fi fost in "Pozitia astrilor", Dan Laurentiu ne-ar fi spus acelasi lucru; si faptul ca, ieri, undeva mai aproape de noi, dar mai departe de Iasi, pe la Podul Iloaiei, o biblioteca a primit numele sau, nu este o intamplare si trebuie le multumim celor care au avut acest gand. Sa fi fost mentor spiritual al acestui oras, as fi dat numele lui Dan Laurentiu mai multor locuri, strazi si chiar lacase. Omul care si-a permis iesirea catre acest "Doamne, cat albastru ai cheltuit, ca sa nu te vedem" si care a avut propria parere despre pozitia astrilor, ar fi meritat, fara doar si poate, o asemenea onoare. Iesirea din cetate a fost un fapt istoric, la care au participat multi regi, si pe masura. Filozof din formatie, Dan Laurentiu a stiut sa iasa dintre ziduri si sa scrie despre zidul orasului. Zidul orasului Daca ti-ai aduce aminte de zidurile pe unde fara gand razbunator si fara iubire mi-am tarat aripile cu penele albe ale solitudinii ai vedea singur pasarea care zboara eu nu-mi aduc aminte de nimeni in seara aceasta de toamna cand dorm in copacul din fata casei mele si-mi cad frunzele poate maine cand voi curge pe raul negru pe raul negru cenusa-ntoarsa din metempsihoza va rade-n patru puncte cardinale. Liviu APETROAIE
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Site-ul bzi.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

Mica publicitate

© 2017 - BZI.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1166 (s) | 22 queries | Mysql time :0.014723 (s)