Vibratoarele doamnei Ana Blandiana

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Pe cand eram un june ziarist, am comis crima de lezmaiestate. Gasind in presa comunista o poezie semnata de Ana Blandiana, poezie intitulata „Vibratoare pe Arges”, mi-am permis sa citez cateva fragmente, intr-un ziar din vara anului 1992:
„Ca niste sentimente zguduitoare
Vibratoarele intra-n beton
Impodobind cu emotia vibratiilor
Trupul lor mare si monoton
Vibrati pentru munti, pentru frumusetea femeii
Pentru santierele din Onesti si de la Galati,
Pentru Cosmos si pentru tunelul de aductiune,
Vibrati, baieti, vibrati!”

Mi-am ingaduit sa comentez ca doamna Blandiana, in fierbinteala ei, vedea la tot pasul vibratoare, ceea ce era putin nepotrivit, caci in perioada comunista nici pe piata neagra nu gaseai asa marfa capitalista.
Se vedea insa ca poeta era o vizionara si poate ca renumita ei disidenta a avut ca punct de pornire un vibrator aparut in vis. Un vibrator colorat in rosu, galben si albastru, culori nationale, cum ne amintim.
Am ajuns la stalpul infamiei, din cauza crimei mele de lezmaiestate. Cum cutez a ma lua de un simbol al democratiei romanesti, cu atata mai mult de un simbol care poarta fusta?
A trebuit sa treaca timp cu lopata, pentru a ma reabilita, desi nu intru totul. Chiar dupa ani buni, se spune despre mine ca as fi baiat bunicel, dar ce pacat ca am comis-o cu Ana Blandiana… Invariabil, cand se atinge subiectul, las privirea in jos.
Cel care m-a ajutat sa scap, intr-un sfarsit, de apasarea culpei mele este Al. O. Teodoreanu, dezmierdat de contemporaneitate si posteritate cu diminutivul Pastorel. Da, celebrul scriitor.
Si sub ochii lui Pastorel au ajuns niste versuri interpretabile, semnate de o alta poeta vestita, Veronica Porumbacu:
„O, Europa, te simt in mine,
Te simt adanc in mine!”
Prilej pentru Pastorel sa comenteze:
„Mult stimata Veronica,
Eu credeam c-o ai mai mica!
Dar marturisirea-ti clara,
Din «Gazeta literara»,
Dovedeste elocvent
Ca in chestia matale,
De-adancimi fenomenale,
Intra-ntregul continent.”
Daca am gresit, luandu-ma de vibratoarele Anei Blandiana, macar am satisfactia ca am calcat pe urmele lui Pastorel Teodoreanu. Iar daca am fost cumva grosolan, ma consolez cu ideea ca maestrul m-a depasit si in aceasta privinta.