23 octombrie, sărbătoare în calendarul ortodox. Cine au fost Sfântul Apostol Iacob și preotul mucenic Constantin Sârbu

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Credincioșii ortodocși îi pomenesc pe 23 octombrie pe Sfântul Apostol Iacob, rudenia Domnului și primul episcop al Ierusalimului, și pe Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, care a suferit în închisorile comuniste. În aceeași zi sunt amintiți Sfântul Ignatie, Patriarhul Constantinopolului, și Cuviosul Macarie Romanul, cunoscut pentru viața sa în pustie.

Sfântul Apostol Iacob, primul episcop al Ierusalimului

Sfântul Iacob, numit și Iacov, a fost fiul Dreptului Iosif din prima căsătorie și, potrivit tradiției creștine, ruda apropiată a lui Iisus Hristos. Deși nu s-a numărat printre cei 12 apostoli, a devenit unul dintre cei mai importanți conducători ai primei comunități creștine.

După Învierea lui Hristos, Iacob a crezut în învățătura Sa și a fost rânduit primul episcop al Ierusalimului. Tradiția bisericească arată că a primit de la Mântuitor îndrumări privind slujirea liturgică și alcătuirea Sfintei Liturghii, care a fost ulterior prescurtată de Sfântul Vasile cel Mare și de Sfântul Ioan Gură de Aur.

08:27, 21 Oct 2026

21 octombrie, sărbătoare în calendarul ortodox. Cine sunt Sfinții Mărturisitori Ardeleni și ce sacrificii au făcut pentru credință

08:03, 20 Oct 2026

Ce sfinți sunt sărbătoriți astăzi, 20 octombrie, în calendarul ortodox. Povestea Sfântului Mare Mucenic Artemie

Sfântul Iacob era cunoscut pentru viața sa aspră, rugăciunile îndelungate și modestia sa. Potrivit relatărilor bisericești, se hrănea simplu, nu consuma vin și își petrecea nopțile în rugăciune. Era respectat inclusiv de oameni care nu împărtășeau credința creștină.

Popularitatea sa și faptul că îi convingea pe mulți iudei să devină creștini au stârnit însă nemulțumirea unor conducători religioși. Potrivit tradiției, aceștia l-au chemat să vorbească mulțimii despre Iisus, sperând că îl vor determina să-și schimbe mărturia.

Iacob a mărturisit public că Hristos a murit, a înviat și va veni să judece viii și morții. Pentru aceste cuvinte, a fost aruncat de pe o înălțime a templului din Ierusalim. Deși grav rănit, s-a rugat pentru cei care îl atacau, spunând: „Doamne, iartă-le lor păcatul acesta, că nu știu ce fac”. A fost lovit apoi cu pietre și ucis cu un lemn.

Sfântul Iacob a condus Biserica Ierusalimului timp de aproximativ 30 de ani. În Noul Testament se păstrează Epistola sobornicească a lui Iacov, iar numele său este legat și de o veche rânduială liturgică.

Constantin Sârbu, preotul care nu a renunțat la credință în închisorile comuniste

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu s-a născut la 10 ianuarie 1905, în Cavadinești, într-o familie săracă. Rămas fără mamă de mic și fără sprijinul tatălui, a fost crescut de bunica sa, Ioana, o femeie credincioasă care l-a îndrumat spre studiul teologiei.

În 1919, a intrat la Seminarul Teologic din Galați, iar în 1925 și-a continuat studiile la București. A urmat Facultatea de Teologie și a studiat muzica, trecând prin ani grei, în care a locuit în condiții modeste.

În 1934, a fost hirotonit preot la Huși, unde a devenit director și profesor al școlii de cântăreți. Patru ani mai târziu, s-a transferat în București, la parohia Parcul Călărași, într-un cartier muncitoresc sărac. Acolo a pus bazele Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

La 10 ianuarie 1954, a fost arestat de Securitate. În octombrie, a fost condamnat la opt ani și trei luni de închisoare, sub acuzația de „uneltire contra ordinii sociale”. A trecut prin penitenciarele Jilava, Gherla și Dej, dar și prin lagărele de muncă de la Poarta Albă și Salcia.

Potrivit mărturiilor despre detenția sa, a fost bătut, umilit și supus unor torturi pentru a renunța la credință. Răspunsul său a rămas unul de neclintit: „Puteți să mă chinuiți cât vreți, dar nu mă lepăd de Hristos”.

După eliberare, a primit domiciliu obligatoriu în satul Viișoara, din Bărăgan. S-a întors la București în 1964 și a primit posibilitatea de a sluji la Biserica Sapienței, pe care a contribuit la refacerea ei. A adunat în jurul său credincioși și a susținut activități de ajutorare a celor aflați în nevoie.

Starea sa de sănătate a rămas afectată de anii de detenție. Constantin Sârbu a fost operat la Spitalul Elias și a murit la 23 octombrie 1975, la vârsta de 70 de ani, după ce s-a spovedit și s-a împărtășit.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea sa în ședința din 11-12 iulie 2024, alături de alți mărturisitori ai credinței din perioada comunistă.

Ce alți sfinți sunt pomeniți pe 23 octombrie

În această zi este pomenit și Sfântul Ignatie, Patriarhul Constantinopolului, fiul împăratului Mihail I Rangabe. A devenit călugăr, apoi patriarh, fiind îndepărtat și repus în funcție în timpul unor schimbări politice. A murit la Mănăstirea Satir, după o viață dedicată Bisericii.

Tot pe 23 octombrie este amintit Cuviosul Macarie Romanul, care, potrivit tradiției, a trăit în singurătate, într-o peșteră, unde a fost vizitat de trei monahi. Povestea sa vorbește despre încercările pustniciei, lupta cu ispitele și întoarcerea la rugăciune.

Calendarul ortodox îi mai pomenește pe Cuviosul Nichifor, întemeietorul unei mănăstiri din Harsian, pe Cuviosul Petronie și pe doi tineri care au murit după ce au fost siliți să alerge peste foc.

În calendarul greco-catolic, ziua este dedicată Sfântului Apostol Iacob, rudenia Domnului, iar în cel romano-catolic este pomenit Sfântul Ioan din Capistrano.