24 iulie – Ziua Trupelor de Grăniceri, sărbătorită după 161 de ani de la unificare

Pe 24 iulie se marchează Ziua Trupelor de Grăniceri din România, care comemorează unificarea corpurilor grănicerești din Moldova și Țara Românească, decretată în 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Această zi onorează tradiția și sacrificiul grănicerilor care, timp de peste un secol și jumătate, au asigurat paza și apărarea frontierelor țării.

În prezent, spiritul grăniceresc continuă prin activitatea Poliției de Frontieră Române, structură modernă care respectă standardele europene, dar păstrează valorile și deviza „Patrie și Onoare”.

„## *24 Iulie – Ziua Trupelor de Grăniceri*

### 161 de ani în slujba graniței, sub deviza „Patrie și Onoare”

Pe 24 iulie, România marchează *Ziua Trupelor de Grăniceri, o sărbătoare cu profunde semnificații istorice și militare. Data comemorează momentul în care, în **1864, domnitorul **Alexandru Ioan Cuza* a semnat Decretul nr. 892, prin care a *unificat corpurile grănicerești* din Moldova și Țara Românească. Această decizie a reprezentat nu doar un pas administrativ, ci și o etapă esențială în construcția *statului modern român* și a unei structuri de apărare profesioniste a granițelor sale.

Au trecut *161 de ani* de la acest moment fondator. În acest timp, grănicerii români au păzit cu onoare, curaj și sacrificiu fruntariile țării, devenind un simbol al vigilenței, loialității și *dăruirii față de Patrie*. În toate epocile, în toate regimurile, deviza lor a rămas aceeași:

> *„Patrie și Onoare”.*

–

### *Nașterea instituției grănicerești moderne*

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, granițele țărilor române erau păzite adesea de civili sau de mici formațiuni fără coerență militară. După unirea Principatelor (1859), Cuza a înțeles că un stat nou are nevoie de *instituții unite și funcționale. Astfel, în vara anului 1864, trupele de grăniceri au fost trecute sub comanda Ministerului de Război, într-o formulă profesionalizată și disciplinată. Cu acest act, grănicerii deveneau **parte integrantă a armatei naționale*.

La acea vreme, România avea o frontieră de peste 2.800 km, iar grănicerii – în număr de aproximativ 8.000 – erau organizați în batalioane și companii, răspândiți de la Nistru până la Tisa, de la Prut la Dunăre și Marea Neagră.

–

### *Grănicerul – apărătorul hotarului în vremuri de pace și război*

De-a lungul deceniilor, grănicerii au fost mai mult decât simpli paznici ai unei linii trasate pe hartă. Ei au fost *prima linie de apărare, **primii care au întâmpinat pericolul, **ultimii care s-au retras*. În Războiul de Independență (1877–1878), în cele două Războaie Mondiale și în epoca Războiului Rece, grănicerii români au apărat cu sânge și onoare fiecare palmă de frontieră.

Au existat momente de cumpănă în istorie când grănicerii au refuzat să cedeze presiunilor externe. Generali, colonei, subofițeri și soldați și-au făcut datoria cu prețul vieții. Nu puțini sunt cei care au căzut la datorie în zone de munte, în Deltă, în pădurile de frontieră sau în posturile de observație, veghind la liniștea țării.

În 1989, în plin haos revoluționar, grănicerii au fost printre puținii militari care au continuat să apere granița fără ordin politic, bazându-se doar pe jurământul militar și pe deviza lor: *„Patrie și Onoare”*.

–

### *După 1990: continuitatea spiritului grăniceresc*

Reforma instituțională de după 1990 a dus la transformarea trupelor de grăniceri în *Poliția de Frontieră Română, o structură civil-militară modernă, aliniată standardelor europene. Totuși, **tradiția militară a grănicerilor a fost păstrată* și onorată prin ceremonialuri, monumente, publicații de specialitate și cinstirea eroilor grăniceri în cimitirele militare ale țării.

În zonele de graniță din Bucovina, Banat, Dobrogea sau Maramureș, localnicii își amintesc cu respect de *straja grănicerului* – o figură emblematică, tăcută, dar veghind neclintit sub steagul tricolor. În misiuni internaționale sau în colaborare cu alte state NATO, moștenirea profesionalismului grăniceresc a fost dusă mai departe de ofițerii români care au învățat disciplina de la predecesorii lor înarmați cu pușcă, raniță și onoare.

–

### *Un simbol: insigna grănicerilor*

Stema Trupelor de Grăniceri – așa cum apare și pe emblema brodată – conține elemente grăitoare:

* *harta României*,
* *tricolorul* vertical (albastru, galben, roșu),
* *stâlpul de hotar* flancat de o ancoră (pentru apărare pe apă) și două arme (pentru apărare terestră),
* deviza nescrisă, dar purtată în suflet: *„Patrie și Onoare”*.

Este un simbol al celor care au păzit România de pe malul Prutului până în munții Apuseni, de la Chilia până la Porțile de Fier.

–

### *Recunoștință peste veacuri*

Astăzi, 24 iulie, în unități militare, la monumente și în spații publice din întreaga țară, *sunt comemorați grănicerii României. Se depun coroane, se rostesc nume, se păstrează momente de reculegere. Și, cel mai important, se reamintește faptul că, fără acești oameni de la hotar, **România nu ar fi fost întreagă, sigură și demnă*.

–

## *„Patrie și Onoare” nu este doar o lozincă militară, ci o realitate trăită de generații întregi de grăniceri.*

Astăzi, la *161 de ani de la unificarea trupelor grănicerești de către Cuza*, îi onorăm pe toți cei care au purtat această uniformă și le mulțumim celor care continuă tradiția sub steagul României.

**Glorie eternă grănicerilor!
La mulți ani tuturor celor care servesc cu credință granița țării!**

*Mulțumiri Bună Ziua Iași pentru sprijin și promovarea valorilor național”, a transmis dr. ing. Leonard Constantin Stafie.