25 de ani de la moartea celui mai mare critic, istoric literar și mentor al generației ’80

Pe 30 aprilie 2025 s-au împlinit 25 de ani de la moartea lui Ovid S. Crohmălniceanu (1921–2000), una dintre cele mai influente figuri ale criticii și istoriei literare românești din a doua jumătate a secolului XX. Cu o activitate întinsă pe parcursul a peste cinci decenii, Crohmălniceanu a fost nu doar un exeget al marilor clasici, ci și un promotor al literaturii contemporane și un susținător activ al noilor generații de scriitori.

Ovid S. Crohmălniceanu – cel mai mare critic, istoric literar și mentor al generației ’80

Născut la 16 august 1921, în Galați, Ovid S. Crohmălniceanu a urmat cursurile Liceului „Vasile Alecsandri” din orașul natal, după care s-a înscris la Politehnica din București. Studiile tehnice i-au fost însă întrerupte de contextul istoric, fiind finalizate abia în 1947, cu diploma de inginer constructor. În paralel, pasiunea pentru literatură l-a condus spre publicistică.

Debutul publicistic al lui Crohmălniceanu a avut loc în 1944, cu un articol despre poetul american Vachel Lindsay, publicat în ziarul Ecoul. După 1947, activitatea sa editorială a devenit constantă. A fost redactor la Contemporanul, apoi a condus revista Viața Românească între 1956 și 1962, iar între 1963 și 1966 a fost redactor-șef adjunct la Gazeta literară. A publicat regulat în reviste importante precum Lumea, Luceafărul, Orizont și Contemporanul.

15:01

FOTO Incident neplăcut la înmormântarea lui Artan. Un participant a căzut, iar oamenii au sărit panicați

09:19

FOTO Doliu în lumea cinematografiei! Cary-Hiroyuki Tagawa, actorul din „Mortal Kombat”, a murit la 75 de ani!

Printre primele sale volume se numără Cronici și articole (1953) și Cronici literare (1957), care au sintetizat o parte din activitatea sa critică timpurie.

Specializat în literatura interbelică, Ovid S. Crohmălniceanu a contribuit decisiv la revalorizarea acestei epoci prin studii dedicate unor scriitori de prim rang: Liviu Rebreanu (1954), Tudor Arghezi (1960) și Lucian Blaga (1963). Cursul său Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale (1964) a devenit text de referință pentru studenți și cercetători.

Lucrarea sa de anvergură, Literatura română între cele două războaie mondiale (în trei volume, publicate între 1967 și 1975), este considerată una dintre cele mai solide sinteze critice ale epocii. În paralel, a explorat legătura dintre literatura română și expresionismul european, în volumul Literatura română și expresionismul (1971), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

Mentorul generației optzeciste

În anii ’80, Crohmălniceanu s-a remarcat ca mentor al generației optzeciste, sprijinind tineri scriitori prin cenaclul studențesc Junimea. Printre cei pe care i-a susținut se numără Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Cristian Teodorescu, Hanibal Stănciulescu, Sorin Preda și alții. Reflecțiile critice din acea perioadă au fost reunite în volumul Al doilea suflu (1989).

Ovid S. Crohmălniceanu a debutat și în proză cu volumul de povestiri science-fiction Istorii insolite (1980), urmat de Alte istorii insolite (1986). Primul volum a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. A colaborat cu poetul Ion Caraion la realizarea Antologiei poeziei franceze de la Rimbaud până azi (1974–1976), o lucrare de referință în domeniul traducerii literare.

Ovid S. Crohmălniceanu a decedat la 30 aprilie 2000, la Berlin, unde se stabilise în anii ’90. Deși în ultimii ani de viață s-a retras din viața publică românească, contribuția sa la formarea unui canon critic modern și la sprijinirea tinerelor generații de scriitori rămâne esențială.

La 25 de ani de la moartea sa, Crohmălniceanu este reamintit nu doar ca un critic de autoritate, ci și ca un formator de gust și o voce complexă, care a traversat cu luciditate și influență tranzițiile culturale ale României postbelice.