Universitatea de Științe Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași a găzduit un eveniment de o adâncă rezonanță emoțională și academică, marcat de un reper istoric incontestabil: împlinirea a 75 de ani de învățământ superior zootehnic în Moldova (1951–2026). Sesiunea omagială dedicată recuperării acelor „Fragmente din istoria învățământului superior de zootehnie din Moldova” – prezentată de o pleiadă de dascăli în frunte cu prof. univ. dr. Ioan Vacaru-Opriș și prof. univ. dr. Daniel Simeanu – a reunit în amfiteatru generații de specialiști, cercetători și oameni care au pus umărul la dezvoltarea agriculturii românești.
Motto-ul care a dominat lucrările, desprins din moștenirea morală și științifică a marelui Agricola Cardaș (1893–1968), rămâne o directivă perenă pentru oricine își asumă această nobilă profesie:
„Zootehnistul trebuie să fie nu numai un foarte bun biolog, ci și un foarte bun tehnolog, economist și sociolog.”
Rădăcini adânci și jertfa cărturarilor basarabeni
Istoria acestei școli își trage seva din spațiul larg al Basarabiei istorice și din planul de învățământ al vechii Facultăți de Agronomie de la Chișinău. O structură academică de o complexitate uluitoare, care acoperea discipline de la creșterea taurinelor, cabalinelor, păsărilor și a iepurilor de casă, apicultură, sericicultură, piscicultură, zooigienă, până la industrii agricole avansate – lactologie, tehnologia cărnii, a ouălor, a lânii și a pieilor, alături de medicina veterinară – susținute de o bază materială redutabilă ce cuprindea 9 ferme didactice (din care 4 zootehnice și 5 mixte) și 1799 de hectare de teren arabil.
Această construcție luminoasă a fost însă frântă de o dramă istorică cutremurătoare. Politica dusă de regimul sovietic și ordinele Armatei Roșii au vizat metodic decapitarea elitelor: toți profesorii și cadrele didactice născute în Basarabia au primit ordinul și au fost trimiși în Gulagul sovietic, un act premeditat de distrugere a conștiinței naționale și a coloanei vertebrale a învățământului românesc din acele teritorii.
Ctitorii și pilonii școlii ieșene
Temeliile trainice ale învățământului zootehnic de la Iași au fost așezate de personalități ale căror parcursuri științifice uimesc și astăzi prin anvergură:
● Prof. univ. dr. Haralambie Vasiliu (1880–1953): Savant chimist de renume mondial, licențiat în Matematici la Universitatea „Alexandru I. Cuza” din Iași (1902), format la Academia Superioară de Agricultură din Hohenheim și doctor în chimie agricolă la Universitatea Regală din Breslau. A fost un precursor strălucit al teoriei structurilor helix ale macromoleculei proteice (pentru care Linus Pauling și R. Corey aveau să primească mai târziu Premiul Nobel), a studiat „razele vieții” descoperite de A.G. Gurwitsch și a scris, în 1916, primul tratat de Alimentația animalelor din România (al doilea din lume după cel al lui Oskar Kellner). Academician și om de o erudiție rară, viața sa a purtat povara grelelor vremuri, recunoașterea absolută ca membru de onoare al Academiei Române venind post-mortem. Activitatea sa universitară a inclus și decanatul Facultății de Agronomie din Chișinău (1938), devenind din 1951 profesor titular la Iași, unde a cercetat printre altele rasa de taurine Sură de stepă.
● Prof. univ. dr. Emil-Honoriu Roșu (1912–1997): Originar din Geoagiu, județul Hunedoara, cu studii la Cluj și la Agronomia din Chișinău, doctor în științe agricole (1949), a predat la Timișoara-Arad, București și Iași. A deținut funcția de rector al institutelor agronomice din aceste centre, a condus destinele a 33 de doctoranzi și a publicat manuale fundamentale în nutriția animală, cercetând valoarea nutritivă a porumbului hibrid și a pajiștilor din Moldova.
● Agricola Cardaș: Fervent admirator al raselor Simmental („Mărețul Simmental”) și Bălțată cu Negru Germană din Sudul Basarabiei, a fost un mare luptător social pentru drepturile țăranului român, sintetizându-și crezul în cuvintele: „Pentru a reuși Siemmentalizarea Surei de stepă trebuie să Siemmentalizăm țăranul român”. O dovadă vie a prețuirii de care s-a bucurat este faptul că prima promoție de ingineri zootehniști de la Iași, din anul 1955, îi poartă numele (promoția „Horia Cardaș”).
De asemenea, în vestul țării, o perioadă importantă a funcționat un institut zootehnic-veterinar la Arad, care scotea ingineri zootehniști și medici veterinari, mutat ulterior și comasat la Timișoara.
Evoluție, restructurări și continuitate
De-a lungul deceniilor, Facultatea de Zootehnie a trecut prin încercări administrative dure: desființată și reînființată în 1968, iar în perioada comunistă târzie comasată alături de celelalte facultăți ieșene sub o singură conducere coordonată de regretatul prof. Petru Halga, instituția a reușit să supraviețuiască prin dăruirea corpului său professoral. După Decembrie 1989, facultățile și-au recăpătat autonomia, funcționând astăzi sub denumirea de Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare (FIRAA) din cadrul USV Iași.
Galeria marilor dascăli care au marcat acest parcurs este completată de nume de referință: acad. Ștefan Bârsănescu, prof. Vasile Zăhărescu, prof. Gheorghe Drugociu (primul decan), prof. Ioan Boișteanu (fiziolog de excepție, a cărui tradiție familială a fost dusă mai departe în decanat de fiul său, prof. Paul Boișteanu), prof. Gheorghe Tărăboanță, prof. Nicolae Pipernea, prof. Petru Halga și prof. Pop. Memoria unor titanici ai catedrei – precum profesorii Petru Halga și Nicolae Pipernea – este veghetoare prin busturile amplasate la intrarea în facultate.
Totodată, legătura indisolubilă dintre mediul academic și producție s-a sprijinit pe stațiuni experimentale de elită, precum Stațiunea de Cercetare de la Dancu condusă de ing. Vasile Vintilă, sau pe oameni-cheie ai industrializării cărnii, precum Pleșca și Pantazie.
Un viitor clădit pe respect
Evenimentul aniversar a adus omagiul meritat celor care și-au dedicat viața catedrei, prin acordarea de plachete și diplome jubiliare. Privind spre viitor, sub deviza înscrisă pe ecranele amfiteatrului:
„Vivat, crescat, floreat! Facultatea de Zootehnie de la Iași / Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare din Iași”.
Școala ieșeană își urmează destinul cu aceeași rigoare, demnitate și mândrie profesională, pregătind generațiile care vor duce mai departe știința vieții.
Dr. ing. Leonard Constantin Stafie