A murit Adriaan Vlok, unul din cei mai temuți torționari ai regimului de apartheid

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Adriaan Vlok, un temut ministru al ordinii publice în timpul regimului de apartheid din Africa de Sud şi unul din puţini responsabili ai acestuia judecat, a decedat duminică, 8 ianuarie, la vârsta de 85 ani, într-un spital de lângă Pretoria, transmite AFP, conform Agerpres.

Vlok, fost ministru al legii şi ordinii publice (1986-1991), care a supervizat represiunea brutală a poliţiei împotriva opozanţilor regimului, ‘a decedat în această dimineaţă la Unitas Hospital din Centurion, după o scurtă boală’, a anunţat un purtător de cuvânt al familiei, într-un comunicat.

Adriaan Vlok, fost ministru al legii şi ordinii publice

La sfârşitul anilor 1980, Adriaan Vlok a supervizat, printre altele, atentate cu bombă împotriva unor biserici şi sindicate.

‘Credeam că apartheidul era just’, a mărturisit el într-un interviu pentru AFP în 2015. ‘Era treaba noastră să le inspirăm frică oamenilor’, a spus el.

Devenit un bătrân ros de remuşcări, Vlok le împărţea tarte, sandvişuri şi prăjituri locuitorilor unui ‘township’, exemplu al acestor creaţii ale regimului de apartheid instalate la periferia marilor oraşe pentru separarea populaţiei de culoare.

În 2007, Adriaan Vlok a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu suspendare pentru tentativă de asasinare a unui opozant marcant.

‘Mi-e ruşine de multe lucruri pe care le-am făcut’, a spus el în momentul condamnării, admiţând că angajamentul său în favoarea regimului de segregare rasială a fost ‘o eroare’.

Fostul ministru le-a prezentat public scuze victimelor sale, mergând până la a-i spăla picioarele reverendului Chikane, gest în care detractorii săi au văzut însă o tactică de a evita să dezvăluie amploarea abuzurilor comise de poliţie.

Pentru a face lumină asupra abuzurilor regimului, guvernul lui Nelson Mandela rezultat din primele alegeri multirasiale în 1994 a înfiinţat o Comisie Adevăr şi Reconciliere (TRC), garantându-le amnistia responsabililor de violenţe politice, în schimbul unor mărturisiri complete.

Puţini s-au pretat însă acestui exerciţiu. Un procent infim de cazuri au ajuns să facă obiectul unui proces în instanţă, iar voci numeroase critică o ‘misiune neterminată’ pentru a ‘pansa rănile’ apartheidului.