Miercuri seară, 20 august, Ministerul Sănătății, condus de Alexandru Rogobete, a publicat un proiect legislativ care a declanșat imediat un val de revoltă în rândul pacienților, asociațiilor de profil și activiștilor din domeniul sănătății. Documentul propus în transparență decizională conținea o prevedere controversată: interzicerea folosirii ordonanței președințiale ca mijloc legal de urgență prin care pacienții puteau cere tratamente gratuite în fața instanței.
Mai exact, textul proiectului elimina această cale rapidă de atac juridic pentru pacienții ale căror tratamente vitale nu erau compensate de stat. Ordonanța președințială este un instrument esențial pentru salvarea de vieți în cazurile în care amânarea unui tratament poate însemna deces.
Ce este ordonanța președințială și de ce este vitală pentru pacienți
Procedura ordonanței președințiale permite unei instanțe să intervină rapid pentru a preveni o daună gravă și ireparabilă, în acest caz, refuzul sau întârzierea tratamentului compensat pentru boli grave. Acest mecanism a fost folosit în nenumărate situații pentru a forța Casa Națională de Asigurări de Sănătate să deconteze medicamente esențiale, chiar înainte ca un proces complet să se finalizeze, procedură care poate dura ani întregi.
Rozalina Lăpădatu, vicepreședinte al Alianței Pacienților Cronici din România, a explicat că aceste ordonanțe au salvat vieți, oferind acces imediat la tratamente fără de care pacienții ar fi murit în așteptarea unei sentințe definitive.
Printre cei care au reacționat ferm s-a numărat și Monica Althamer, activistă și navigator de pacienți. Ea a acuzat Ministerul că nu doar blochează accesul la tratamente vitale, ci și încălcă grav drepturile fundamentale ale omului. A amintit faptul că România se află printre țările europene cu cele mai mari întârzieri în compensarea medicamentelor, în medie 29 de luni de la aprobarea lor în UE până la accesul real al pacienților români.
„Nu e doar cinic și profund nedrept. Este o călcare în picioare a Constituției”, a declarat Althamer.
Ea a lansat un apel dur: „Opriți furturile, zburați incompetenții din funcții! Nu mai economisiți pe viața oamenilor!”
Pacienții au reacționat imediat: „Această propunere e o amenințare directă la viața noastră”
Mihăiță Bariz, pacient cu fibroză chistică și activist cunoscut în domeniul drepturilor pacienților, a fost unul dintre primii care au semnalat gravitatea situației. El a trimis un e-mail oficial Ministerului, cerând organizarea unei dezbateri publice și acuzând faptul că interdicția propusă contravine jurisprudenței CEDO, care garantează dreptul la viață și la un proces echitabil.
„Ne luăm singura procedură rapidă care ne putea salva viețile în cazuri critice. Asta nu este reformă – este o execuție legalizată a speranței”, a transmis el.
Joi dimineață, la mai puțin de 24 de ore de la publicarea propunerii, Ministerul Sănătății a revenit asupra deciziei și a retras prevederea controversată din proiect.
Într-un comunicat oficial, ministrul Alexandru Rogobete a transmis că s-a ajuns la această decizie „în urma consultărilor directe cu reprezentanți ai pacienților și ai justiției”.
„Pacienții nu trebuie să sufere din cauza imperfecțiunilor legislative. Scopul nostru nu este să limităm drepturile acestora, ci să creăm mecanisme mai clare și mai etice pentru accesul la tratamente”, a transmis Ministerul.
Totodată, instituția a promis că va introduce un mecanism mai strict de monitorizare a tratamentelor scumpe, în care medicii vor trebui să raporteze trimestrial efectele terapiilor, iar statul și companiile farmaceutice vor împărți costurile în cazul obținerii unor beneficii clinice reale.
Activist: „Retragerea e o victorie, dar vigilența trebuie să continue”
După anunțul retragerii prevederii, Mihăiță Bariz a subliniat că gestul reprezintă „un semnal pozitiv de deschidere la dialog”, dar a avertizat că este vital ca procesul legislativ să rămână transparent și să includă constant vocea pacienților.
Concluzie: o propunere care a pus viețile pacienților în pericol, retrasă în ultima clipă
Cazul propunerii retrase de Ministerul Sănătății arată cât de fragil este echilibrul dintre decizie administrativă și dreptul fundamental la sănătate. Dacă nu ar fi existat o reacție publică rapidă și fermă, mii de pacienți grav bolnavi ar fi pierdut singura cale legală de a obține tratamente salvatoare în regim de urgență.