Pentru că Guvernul României, din rațiuni pe care până la un punct le pot înțelege (fără a le putea scuza), ezită să se pronunțe cu claritate în legatură cu ceea ce am putea numi “afacerea dronei rusești”, îmi asum eu răspunderea de a aduce precizările necesare.
În orice ipoteză imaginabilă, evenimentul în discuție:
- NU este un casus belli (motiv de război) în dreptul internațional.
- NU este un casus foederis (motiv de solidarizare) în ordinea Tratatului de la Washington și deci nu este de natură a activa art 5 al acestui tratat.
În vecinătatea imediată a României, țară membră a NATO, are loc un război. Ucraina a depozitat în apropierea frontierei române, poate nu tocmai inocent, muniție și armament care reprezintă ținte firești în cadrul confruntării militare. Proiectilele îndreptate împotriva acestora pot atinge accidental și teritoriul românesc. Asemenea riscuri cresc pe măsură ce contraofensiva ucraineană nu își atinge obiectivele.
De aici concluzia că războiului trebuie să i se pună capăt cât mai repede, pentru ca pierderile directe suferite de Ucraina, precum și cele colaterale suferite de vecinii săi membri ai NATO să nu se amplifice inutil.
Găsirea căilor pentru restabilirea păcii prin negocieri politice trebuie să fie preocuparea Consiliului de Securitate al ONU în apropiata ședință consacrată crizei ucrainene.
SUA, NATO și UE trebuie să înceteze alimentarea războiului cu arme și muniție, în măsura în care Rusia este dispusă să negocieze. Pentru purtarea negocierilor va trebui convocată o Conferință internațională.
Până atunci să cerem Ucrainei să dovedească înțelegere și respect pentru siguranța și interesele naționale ale României, cel puțin pe măsura în care România a arătat respect și susținere pentru siguranța ei. Încercarea de a atrage NATO în război prin intermediul României este inacceptabilă și inamicală.
De asemenea, să cerem presei române să înceteze jocul cu chibrite pe lângă butoiul cu pulbere. Pe lângă goana după senzațional și speculații periculoase, în legatură cu “afacerea dronei rusești” media românească, în zdrobitoarea sa majoritate, nu a oferit nici un exemplu de profesionalism și responsabilitate.