AEP doarme sau se preface?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Autoritatea Electorală Permanentă este principala instituție — desigur, nu singura — care are obligația de a supraveghea corectitudinea alegerilor încă de la stadiul finanțării acestora. Mai jos, în cele ce urmează, voi prezenta dovada că AEP fie doarme, fie se preface că doarme. Există deja nereguli grave care sar în ochi și care nu sunt nici investigate, nici sancționate.

Opiniile, diferitele păreri, pot fi contestate și, din păcate — așa cum se întâmplă din ce în ce mai frecvent în România — pot fi și amendate, iar suporturile lor de exprimare pot fi suprimate. În schimb, oameni buni, cifrele nu numai că nu mint, dar nici măcar nu pot fi acuzate de manipulare. Mai ales atunci când ele sunt oficiale. Să oferim, așadar, în cele ce urmează, pentru început, câteva cifre.

Până în prezent, candidații la alegerile prezidențiale au beneficiat de fonduri de la partide și din donații, după cum urmează. Pe locul întâi este Crin Antonescu, cu puțin peste patru milioane de euro. În paranteză fie spus, acești bani provin, în cea mai mare măsură, de la PSD — puțin peste trei milioane de euro — și de la UDMR, aproape un milion de euro, în timp ce PNL, partidul al cărui președinte a fost, al cărui interimar este Cătălin Predoiu și care a dat și președintele interimar al țării, în persoana lui Ilie Bolojan, nu i-a finanțat campania lui Crin Antonescu decât cu 400.000, adică cu ceva mai mult de o treime din banii alocați acestui obiectiv de către UDMR. Să mai spună cineva că nu este trădare! Am închis paranteza.Pe locul doi, din perspectiva finanțării, ar trebui să se plaseze, în mod logic, George Simion, întrucât acesta este susținut de al doilea partid al României ca forță parlamentară. Dar ce să vezi? Lucrurile nu stau deloc așa. George Simion nu a beneficiat, până în prezent, decât de o finanțare de 630 de mii de euro. În timp ce, senzațional, Victor Ponta a primit până acum peste două milioane de euro. De unde, în ce fel și în ce condiții — asta ar trebui să ne informeze instituțiile abilitate ale statului, una dintre acestea fiind AEP. Cât privește finanțarea lui Nicușor Dan, misterul persistă, întrucât acesta refuză cu obstinație să informeze opinia publică și autoritățile în ceea ce privește grosul finanțării, adică cine sunt sponsorii săi, și nu raportează decât 630 de mii de euro. Mult prea puțin, în raport cu cheltuielile exorbitante pe care le face în țară și în străinătate.

Articolul 103 din legea de organizare a Autorității Electorale Permanente stabilește atribuțiile acestei instituții. La litera x și apoi la litera z se precizează că AEP „asigură aplicarea legii privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale”. Rezultă, fără doar și poate, că în sarcina AEP cade constatarea oricăror nereguli, și în primul rând a celor care sunt evidente, care sar în ochii oricărei persoane care are bunăvoința de a se informa asupra cuantumului fondurilor de campanie și modului în care acestea sunt utilizate.

Există un litigiu de o gravitate excepțională, generat de o decizie unică în istoria României — și probabil chiar în istoria lumii — a unui partid, Uniunea Salvați România, care a decis, în plină campanie electorală, ca președintele, candidat prezidențial, să nu mai fie susținut de către formațiunea politică și, mai mult, să-i fie retrase toate fondurile de campanie, acestea urmând să fie dirijate către un alt candidat, Nicușor Dan. Această decizie luată de USR este cât se poate de oficială și a fost făcută publică.

Din acel moment, USR se plasează în afara legii. Banii destinați campaniei, acordați în cele din urmă de cetățenii României prin intermediul guvernului, nu pot fi, sub nicio formă, deturnați de la susținerea unui candidat înscris, asumat inițial în mod oficial și public. Și cu atât mai puțin pot fi deturnați, în același mod, banii pe care i-a primit Elena Lasconi de la diverși donatori. A lua acești bani și a-i utiliza în contul lui Nicușor Dan reprezintă un furt. Și o infracțiune extrem de gravă din punct de vedere electoral.

Dacă AEP nu ar fi un simplu instrument politic, utilizat nu pentru supravegherea corectitudinii alegerilor, ci pentru manipularea acestora, conducerea USR — cu excepția Elenei Lasconi, care este victimă — ar trebui deferită imediat justiției, partidul urmând să fie scos din jocul electoral.

M-am oprit astăzi asupra unui singur exemplu, e adevărat, flagrant. Vor urma multe altele, în cea mai murdară campanie electorală din istoria României, care — să nu uităm — a debutat prin anularea abuzivă a alegerilor, după ce acestea tocmai fuseseră omologate de CCR și, ulterior, prin eliminarea tot abuzivă a lui Călin Georgescu din competiția prezidențială.