Află ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 28 iulie 2024!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Pe 28 iulie 2024, în Calendarul ortodox sunt sărbătoriți Sfinții Prohor, Nicanor, Timon și Parmena

Calendarul ortodox 28 iulie 2024: Cine au fost Sfinții Prohor, Nicanor, Timon și Parmena?

Sfinții Prohor, Nicanor, Timon și Parmena se numără printre primii șapte diaconi ai Bisericii, a căror hirotonire este relatată în Faptele Apostolilor (6, 1-6).

Acești bărbați sfinți au fost aleși de către Apostoli pentru a îndeplini slujba diaconiei, menită să asigure buna administrare a treburilor zilnice și să asiste la slujbele bisericești, astfel încât Apostolii să se poată concentra pe rugăciune și propovăduirea Cuvântului.

Pe lângă Prohor, Nicanor, Timon și Parmena, ceilalți trei diaconi sunt Ștefan, Filip și Nicolae. Totuși, Sfantul Ștefan nu este prăznuit în această zi, deoarece este sărbătorit pe 27 decembrie, iar Nicolae nu se numără printre ei, deoarece a căzut în erezie.

Filip este pomenit de Biserică pe 11 octombrie.

Prohor a fost hirotonit episcop în Nicomidia și a avut privilegiul de a-l însoți pe Sfântul Apostol Ioan pentru o vreme, în insula Patmos. Aici, Ioan a avut viziunea care a dus la scrierea Apocalipsei. Prohor și-a dedicat viața slujirii Domnului, răspândind Evanghelia și întărind credința creștină în comunitățile pe care le-a păstorit.

Nicanor a primit cununa muceniciei în aceeași zi în care Sfântul Ștefan a fost ucis cu pietre. Această coincidență subliniază devotamentul său neclintit față de credință și sacrificiul suprem pe care l-a făcut pentru a mărturisi pe Hristos.

Timon a fost numit episcop în Bastoria, o cetate din Arabia.

Conform tradiției, Timon a murit răstignit în această cetate, urmând astfel exemplul Mântuitorului. Prin răbdarea și suferința sa, Timon a demonstrat o credință neclintită și o dragoste desăvârșită față de Hristos.

Parmena a vestit Evanghelia Domnului în Macedonia, unde a lucrat neobosit pentru convertirea și întărirea credincioșilor.

El a murit ca mucenic la sfârșitul domniei împăratului Traian (98-117), aducând astfel o mărturie vie a credinței și devotamentului său.