România nu are agenți străini? Suntem o excepție care confirmă regula? Ba bine că nu. La fel ca și în alte state sau chiar mai mult, pentru că suntem mai vulnerabili, în România mișună agenții altor puteri. Unii sunt doar de influență, alții sunt ceva mai mult. O parte dintre aceștia ar putea fi cunoscuți.
Dar în acest scop este nevoie de o lege. O lege care să aducă normalitatea și în România. Măcar-măcar după modelul practicat în Statele Unite ori în alte țări. Agenții străini pot fi persoane fizice, dar pot fi și persoane juridice. Chiar dacă sunt persoane juridice, în spatele acestora se ascund tot persoane fizice. Dacă luăm urma banilor, aflăm cu ușurință care sunt cel puțin o parte dintre agenții străini care mișună prin România. Desigur, pentru moment, dată fiind postura geopolitică a țării noastre, ne preocupă în primul rând agenții Federației Ruse sau ai aliaților acesteia. E important însă să-i cunoaștem și pe ceilalți.
De aceea, pledez pentru oportunitatea instituirii unui act normativ care să rezolve cel puțin o parte a problemei. Întrucât fundațiile nu prea sunt controlate, fiind o practică ocolirea acestora de către Fisc, și ținând cont că funcționează o puzderie de fundații de tot felul, cred că a sosit momentul ca acestea să-și declare în modul cel mai transparent sursele de venituri. Iar dacă obțin sub formă de donații bani din străinătate, indiferent care ar fi acea străinătate, fundațiile ar trebui să se declare sub sancțiunea legii agenți străini. Și automat toți cei care conduc respectivele fundații vor putea fi cuprinși într-o listă națională a agenților străini. Și ar putea fi urmăriți nu ca spioni, nu ca sabotori, nu ca niște criminali, ci pur și simplu ca agenți străini care-și desfășoară activitatea pe teritoriul României. Tolerați fiind de statul român, care însă, în același timp, în mod legal, are posibilitatea să pună lupa pe ei, prin intermediul instituțiilor de forță.
În definitiv, ce interes are un alt stat să finanțeze un ONG din România? Sau ce interes are să facă acest lucru o societate comercială dintr-un alt stat? Sau de ce ar fi atât de preocupată de soarta României și de societatea civilă de la noi o fundație internațională, al cărei sediu central se află în altă parte?
Pentru a nu fi acuzat cumva că sunt obsedat de pericolul Federației Ruse, care a împânzit această parte a lumii cu vaste rețele de agenți, unii disimulați în fundațiile care acționează aici, mă voi referi în cele ce urmează la rețeaua Soros, care militează, vezi Doamne, în întreaga lume pentru o societate deschisă. George Soros, arhitectul acestei fundații, un matematician de mare valoare, s-a distins în lumea întreagă dând un prim tun, la acea dată legal, la bursa din Londra, unde a reușit să anticipeze, spre propriul profit, fluctuații semnificative. În această operațiune își are originea averea sa fabuloasă. Ei bine, una dintre marile operațiuni transformate într-o uriașă afacere la nivel mondial constă chiar în crearea, aparent din motive filantropice, a fundației Open Society. A mai demonstrat și cu alte prilejuri cum operează în afara Statelor Unite rețeaua de fundații Soros. Ea s-a dezvoltat cel mai puternic în state în care democrația, într-o formă sau alta, a fost și este captivă. Aparent, fundațiile Soros contribuie la formarea pe calea acordării unor burse a unor tineri valoroși, capabili să lupte pentru democrație. Și o vreme chiar așa și funcționează mecanismul. Apoi respectivele persoane sunt împinse, pe diverse căi, în structurile de conducere ale statului respectiv. Se susțin unii pe alții, până când ajung la butoanele de decizie. Și în România mulți asemenea concetățeni au primit burse în străinătate, au fost ajutați să dobândească cunoștințe și abilități deosebite, iar apoi au fost înșurubați în diverse poziții din conducerea statului. Cu rare excepții, toți aceștia, așa cum s-a dovedit, și pot da nenumărate exemple, au slujit cealaltă față a imperiului Soros. Respectiv zona de afaceri. În final, ca să mă opresc pentru moment aici, în raport cu ce a investit făcând-o pe filantropul, George Soros a obținut profituri fabuloase din toate statele în care a acționat. Inclusiv în România.
În aceste condiții, nu ar fi firesc ca opinia publică și autoritățile statului care au mai rămas nemânjite să știe cu precizie cine sunt persoanele care, în spatele unor organizații ale societății civile, beneficiază de susținere în primul și în primul rând financiară din partea Open Society sau, ca să generalizăm, din partea oricărei entități de acest fel, indiferent care ar fi țara de origine?
Nimeni nu ne poate împiedica să elaborăm și să promovăm un asemenea act normativ. Desigur, cu excepția entităților care, în felul acesta, ar fi obligate să se transparentizeze. Și care, firește, ar putea să acționeze și în România, la fel cum acționează în prezent în Georgia, scoțându-și la bătaie în stradă infanteria grea, utilizând în forță propaganda neagră și încercând să blocheze o asemenea lege sub pretextul că ar fi nedemocratică. De ce nu reacționează acești activiști în același fel și în Statele Unite? Oare de ce? De ce doar în state vulnerabile?