Am fost Istoricul unor clipe cu adevărat istorice

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Lucrul la volumul trei al cărții care reunește, sub genericul Istoricul clipei, comentariile mele din 1992, mă pune față-n față cu ideile generale ale scrisului meu din primii ani postdecembriști. Recitind textele publicate atunci, realizez că Istoria pe care o trăiam mi-a oferit prilejul de medita în scris asupra unor evenimente de excepție și prin asta de a scoate din ele idei generale: de Politologie, de Sociologie, de Etică.

E greu de imaginat că aș fi putut face așa ceva în comunism.

În mai multe rînduri, am zis și am scris că eu sînt unul dintre marii profitori ai Căderii lui Ceaușescu. Am mărturisit asta pentru a contracara acuzațiile de nostalgic al vremurilor de mult apuse. Prin profitor înțelegeam condițiile de afirmare ca vedetă a Presei, inexistente în comunism, cel puțin pentru mine. Am dezvăluit că la un moment dat, în ultimii ani de domnie a lui Ceaușescu, dîndu-mi seama că eram condamnat la împietrire, am bătut la mașină prozele satirice scrise după publicarea ultimei cărți, le-am capsat într-un volum și am scris pe coperta dosarului titlu și editura, ca și cum le-aș fi publicat.
Eram sigur că nu le voi tipări niciodată.

După 1989 mi-a fost lesne să public Veselia generală, volumul meu de proze satirice. Am luat volumul de pe rafturile bibliotecii de acasă și l-am predat editurii.

Acum, revăzîndu-mi comentariile din primii ani postdecembriști conștientizez că sînt unul dintre profitorii postdecembriști și pentru că am putut extrage din evenimente și fapte din jur idei generale. Profitor nu numai pentru că am putut să public gîndurile iscate de întîmplări, dar și pentru că primii ani postdecembriști mi-au oferit pe tavă evenimente senzaționale, ținînd de Istoria în marș. Istoria se făcea sub ochii mei.

Nu-mi rămînea decît să țin ochii larg deschiși, să observ și să scriu. Îi deplîng pe comentatorii vremurilor de azi, cînd democrația a intrat în faza sa de rutină. Dacă mă uit pe textele mele din Expres Magazin iau seamă la o confruntare unică a gîndurilor cu evenimente colosale, atît pe plan intern, cît și pe plan extern.

Pe plan intern, am trăit: Căderea lui Ceaușescu, Mineriadele, primele alegeri prezidențiale, Ruperea FSN.

Am trăit mai ales prima alternanță democratică la putere din ultimii 60 de ani:

Schimbul de Putere prin alegerile parlamentare și prezidențiale libere din 1996.

Pe plan extern, am trăit și am comentat rezultatele victoriei Occidentului asupra Comunismului de tip sovietic.

Toate aceste evenimente mi-au dat șansa de a fi Istoric al clipei. Nu al oricărui fel de clipă, ci al clipei cu adevărat istorice.

Și, totuși, dacă mă gîndesc, nu numai în primii ani postdecembriști, dar și după aceea, am trăit clipe cu adevărat istorice:
Agresiunea NATO împotriva Serbiei, Spargerea Iugoslaviei, Căderea lui Emil Constantinescu, Arestarea unui fost premier și candidat la Prezidențiale, Adrian Năstase, Teroarea instituită de Binomul SRI-DNA, Pandemia, Războiul din Ucraina, Războiul din Gaza, Formarea Coaliției PSD-PNL, Cele două referendumuri de Suspendare a lui Traian Băsescu, Donald Trump la Casa Albă, Ivirea vedetei planetare Volodîmir Zelenski, Transformarea UE în dictatura Ursulei von der Lynen, Victoria în alegeri a necunoscutului Klaus Iohannis, Ieșirea lui Crin Antonescu din Politică, Mărirea și decăderea lui Ludovic Orban.