Ideea centrală a analizei este următoarea: România are resurse proprii importante de gaze naturale, companii care le extrag și infrastructură energetică dezvoltată. Cu toate acestea, consumatorul român nu cumpără gazul direct la costul de extracție, potrivit corect-news.ro.
Pentru a înțelege unde se duc banii, trebuie să urmărim întregul traseu: de la zăcământ până la factura gospodăriei.
Voi analiza separat OMV Petrom, Romgaz, statul român, furnizorii și consumatorii.
1. Cine extrage gazele naturale din România?
Principalii doi producători sunt:
Romgaz – capital majoritar de stat
- Statul român deține aproximativ 70%.
- Produce gaze din zăcăminte românești.
- Este unul dintre cei mai mari producători de gaze din Europa Centrală și de Est.
OMV Petrom – capital majoritar privat
- OMV deține 51,2%.
- Statul român deține 20,7%.
- Restul acțiunilor sunt deținute de alți investitori.
Mai există și producători mai mici, dar acești doi sunt esențiali pentru securitatea energetică a României.
2. Cât gaz extrag efectiv?
Folosim datele anuale complete pentru 2025, cele mai utile pentru o comparație între companii.
| Producător | Producție anuală |
| Romgaz | 4,95 miliarde m³ |
| OMV Petrom | 3,14 miliarde m³ |
| Total | 8,09 miliarde m³ |
În 2025, consumul național estimat a fost de aproximativ 107,2 TWh, iar importurile au reprezentat 29,6% din consum. Livrările Romgaz din producția proprie au acoperit 49,62% din consumul național.
Observație: România produce o cantitate importantă din gazele pe care le consumă, dar nu este complet independentă de importuri.
3. Cât costă efectiv extracția?
Aici trebuie să fim foarte atenți la cifre.
OMV Petrom
În raportul anual 2025, compania declară un cost mediu de producție de:
- 17,8 dolari/baril echivalent petrol;
- 79,6 lei/baril echivalent petrol.
Acest indicator combină petrolul și gazele. Nu este un cost separat pentru extracția gazelor.
Romgaz
Romgaz a raportat:
- producție de 4,95 miliarde m³;
- venituri consolidate de 8,026 miliarde lei;
- profit net consolidat de 3,333 miliarde lei.
În raportul său financiar apare și un preț mediu de livrare a gazului din producția internă de aproximativ 130,25 lei/MWh în 2025. Acesta este preț de vânzare, nu cost de extracție.
Concluzia tehnică: nu avem în aceste raportări un cost unitar auditat, separat, pentru fiecare companie și exclusiv pentru gazele extrase.
Corectez și o aproximație din răspunsul anterior: valoarea de 4,7 bani/kWh nu trebuie prezentată drept cost real de extracție al gazului. Conversia unui indicator mixt petrol-gaze nu permite această concluzie.
Această informație ar trebui publicată transparent de producători și comparată de autorități.
4. La ce preț se vinde gazul extras din România?
Acesta este unul dintre cele mai importante puncte ale analizei.
Există mai multe prețuri, în funcție de perioada și tipul tranzacției.
| Indicator | Preț |
| Preț mediu de livrare Romgaz, 2025 | 130,25 lei/MWh |
| Preț mediu tranzacții BRM, produse standard, 2025 | 188 lei/MWh |
| Preț mediu BRM pentru ziua următoare, 2025 | Cu 26% peste 2024 |
| Preț obligatoriu pentru anumite livrări interne către furnizori în 2026–2027 | 110 lei/MWh |
Trebuie să înțelegem diferența:
- 130,25 lei/MWh este prețul mediu de livrare raportat de Romgaz.
- 188 lei/MWh este un reper al tranzacțiilor angro, nu prețul încasat de fiecare producător.
- 110 lei/MWh este un preț impus prin lege pentru anumite cantități de gaze din producția internă destinate furnizorilor și producătorilor de energie termică.
Ce înseamnă legea din 2026?
Prin OUG 12/2026, Guvernul a stabilit că, între 1 aprilie 2026 și 31 martie 2027, producătorii trebuie să livreze cu 110 lei/MWh anumite cantități necesare consumatorilor casnici și producătorilor de energie termică.
Aceste cantități au o ordine de prioritate, inclusiv constituirea stocurilor pentru iarna 2026–2027. Nu înseamnă că absolut toate gazele produse în România se vând la acest preț.
Este o intervenție importantă a statului în piață.
5. Cât plătim noi la factura de gaze?
Prețul final este alcătuit din mai multe componente:
- Gazul cumpărat: producția internă, importurile și gazele scoase din depozite.
- Transportul: serviciile Transgaz și infrastructura de transport.
- Distribuția: rețeaua care aduce gazul până la locuință.
- Furnizarea: componenta comercială a furnizorului, limitată la maximum 15 lei/MWh în mecanismul actual.
- TVA și accize: obligațiile fiscale aplicabile.
Un aspect foarte important: pentru consumatorii casnici, prețul final facturat este cel mai mic dintre prețul contractual și cel rezultat din formula legală.
Așadar, nu trebuie confundat prețul de 110 lei/MWh al anumitor gaze la producător cu prețul facturii.
Un calcul simplificat
Dacă un producător livrează 1 MWh cu 110 lei, iar furnizorul aplică plafonul de 15 lei/MWh pentru componenta de furnizare, avem:
| Componentă | Lei/MWh |
| Gaz la producător | 110 |
| Furnizare – maxim | 15 |
| Transport și distribuție | Variabil |
| TVA și accize | Conform legii |
Prețul final depinde de costul efectiv de achiziție, de serviciile de rețea și de fiscalitate.
Prin urmare, nu este corect să spunem că diferența dintre 110 lei și prețul facturat reprezintă profitul furnizorului.
6. Cât câștigă companiile?
Aici ajungem la o parte esențială.
Romgaz – anul 2025
- Profit net consolidat: 3,33 miliarde lei
- Cifră de afaceri: 8,03 miliarde lei
- Investiții: 3,83 miliarde lei
- Producție gaze: 4,95 miliarde m³
Romgaz este o companie controlată de stat. Prin urmare, statul român poate încasa dividende corespunzătoare participației sale, pe lângă impozitele și redevențele datorate.
OMV Petrom – anul 2025
- Profit net consolidat atribuibil acționarilor: 3,1 miliarde lei
- Producție gaze: 3,14 miliarde m³
- Vânzări totale gaze: 48,3 TWh
- Contribuții la bugetul statului: circa 16 miliarde lei
O observație importantă: OMV Petrom a vândut 48,3 TWh de gaze în 2025, dar a produs în România aproximativ 3,14 miliarde m³. Diferența arată că activitatea comercială a companiei este mult mai mare decât simpla extracție proprie. O parte din volume provine din achiziții de la terți.
În plus, compania a precizat că aproximativ 70% din vânzările sale de gaze din România au provenit din producția proprie, iar 30% din achiziții de la terți.
Așadar, trebuie să separăm profitul din extracție de profitul din comercializare și de rezultatele celorlalte activități.
7. Cât încasează statul român din exploatarea gazelor?
Statul are mai multe surse de venit.
| Sursa de venit | Cine plătește |
| Redevența petrolieră | Producătorii |
| Impozit pe profit | Companiile |
| Impozite și contribuții salariale | Companiile |
| Impozite specifice sectorului | Producătorii, în condițiile legii |
| Dividende | Companiile în care statul este acționar |
Un aspect fiscal foarte important în 2026
OUG 12/2026 prevede că anumite cantități de gaze livrate la prețul de 110 lei/MWh sunt exceptate de la impozitul pe veniturile suplimentare și de la impozitul suplimentar prevăzut pentru perimetrele offshore și onshore de adâncime.
Dar atenție: redevențele petroliere nu dispar.
Pentru aceste cantități, redevența se calculează pe baza prețului de referință de 110 lei/MWh, conform Ordinului 114/2026.
Această decizie are două efecte:
- Protejează consumatorii printr-un preț de achiziție stabilit pentru anumite volume.
- Reduce anumite impozite suplimentare pe care producătorii le-ar fi putut datora.
Din punctul meu de vedere, statul ar trebui să publice periodic cât încasează efectiv din redevențe, impozite și dividende, separat pentru Romgaz și OMV Petrom.
8. Ce se va întâmpla când începe exploatarea Neptun Deep?
Proiectul Neptun Deep este unul dintre cele mai importante proiecte energetice ale României.
Este dezvoltat în parteneriat:
- OMV Petrom – 50%, operator.
- Romgaz – 50%.
Investiția totală este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro.
Resursele recuperabile sunt estimate la aproximativ 100 miliarde m³ de gaze naturale.
Prima producție este programată pentru 2027.
Ce înseamnă acest lucru?
România ar putea deveni un exportator regional important de gaze, dacă producția internă va depăși consumul și capacitățile de transport vor permite exportul.
Dar apare o întrebare economică:
Dacă gazele sunt extrase din Marea Neagră, cu investiții realizate de două companii care au și acționari privați, cum trebuie împărțită valoarea economică între investitori, stat și consumatorii români?
Nu trebuie confundate cele două lucruri: statul are 50% din proiect prin Romgaz, dar nu deține automat 50% din toate veniturile fiscale și comerciale ale proiectului. Fiecare companie își recuperează investiția și încasează partea de producție corespunzătoare participației sale, în condițiile acordurilor proiectului.
9. Ce ar putea face România pentru a obține un avantaj mai mare din propriile gaze?
Aici consider că este locul unei dezbateri serioase de politică economică.
Aș propune cinci măsuri.
1. Publicarea costului real de extracție
ANRMPSG, Ministerul Energiei și producătorii ar trebui să publice anual:
- Costul de extracție pe MWh.
- Costul investițiilor de dezvoltare.
- Costurile de operare.
- Redevențele și taxele.
- Prețul mediu efectiv de vânzare.
Astfel, populația ar putea vedea diferența reală dintre cost și prețul de comercializare.
2. Un avantaj pentru consumatorii români
România ar putea analiza un mecanism prin care o parte din valoarea suplimentară obținută din resursele naționale să fie folosită pentru:
- Reducerea facturilor gospodăriilor vulnerabile.
- Investiții în eficiența energetică.
- Sprijinirea industriei care utilizează gaz natural.
Acest mecanism trebuie construit astfel încât să nu descurajeze investițiile și să respecte regulile europene.
3. Mai multă procesare în România
Gazul natural nu trebuie privit doar ca o marfă pe care o extragem și o vindem.
El poate susține:
- Industria chimică.
- Îngrășămintele agricole.
- Producția de energie electrică.
- Industria materialelor și a altor produse cu valoare adăugată.
România ar putea câștiga mai mult dacă transformă o parte din gazele extrase în produse industriale.
4. Un fond național al resurselor naturale
O parte din redevențe și dividende ar putea fi direcționată către un fond național de investiții, care să finanțeze:
- Infrastructură.
- Educație.
- Tehnologie.
- Energie.
- Dezvoltare regională.
5. Contracte transparente și concurență reală
Trebuie să știm cine cumpără gazele, la ce preț, în ce condiții și cât din producția internă ajunge la consumatorii români.
10. Concluzia economică: unde este problema României?
Aș sintetiza situația astfel:
| Întrebare | Situația |
| Avem gaze în subsol? | Da, resurse importante |
| Avem companii care le extrag? | Da, Romgaz și OMV Petrom |
| Extracția este ieftină? | Nu avem public un cost unitar comparabil și verificabil pentru fiecare producător |
| Cumpărăm toate gazele din producția internă? | Nu |
| Suntem dependenți de importuri? | Da, parțial |
| Statul încasează bani din exploatare? | Da, prin taxe, redevențe și dividende |
| Consumatorul beneficiază direct de costul redus al extracției? | Nu automat |
Părerea mea: România nu ar trebui să urmărească doar maximizarea profitului companiilor care exploatează resursele naturale. Ar trebui să urmărească maximizarea beneficiului economic pentru întreaga țară, fără să distrugă stimulentele pentru investiții.
Nu înseamnă că gazul trebuie vândut la costul de extracție. Înseamnă că trebuie să avem o politică prin care valoarea resurselor naturale să se reflecte și în nivelul de trai al populației.
11. Ce analiză numerică merită făcută în continuare?
Cred că ar fi foarte util să construim un scenariu economic concret pentru România.
O simulare ar putea analiza ce s-ar întâmpla dacă România ar valorifica mai bine gazele proprii, pornind de la trei scenarii:
- Prețul actual.
- Prețul cu o componentă de resursă mai ieftină.
- Un model în care statul român păstrează o parte mai mare din valoarea gazelor.
Eu aș merge mai departe cu o analiză la nivel național, pe trei scenarii: prețul actual, prețul cu o componentă de resursă mai ieftină și un model în care statul român păstrează o parte mai mare din valoarea gazelor.
Asta ne-ar permite să răspundem la întrebarea fundamentală: cât ar putea economisi România anual dacă și-ar valorifica resursele de gaze în primul rând în interesul economiei și al populației sale?